Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
7 FOLCLORUL VAU GURGHIULUI (III) 679 clácile la cositul sau adunatul finului, la prä§it, la cäratul pietrei de constructe, la „pieptänatul cinepii“ erau múlt mai simple din punctui acesta de vedere, gazda mul^umindu-se sä dea participantilor mincare ?i bäuturä. La unele participau numai bärbat (cositul finului. cäratul pietrei), la altele numai femei (pieptänatul cinepii, torsul), altele erau mixte (dejghiocatul porumbului). Dintre toate tipurile de daca din zonä, cele mai interesante din punct de vedere folcloric sínt: cea legatä de desfäcatul porumbului si si daca torsului. Prima se organiza de regulä, ca si in alte regiuni, pe criteriul vecinätäti si avea, ca participant, un caracter compozit: fläcäi si fete, aläturi de bärbat §i femei de toate virstele. Scopul utilitar al cläcii la „dezdiocat“ este esental, atit pentru gazdä, cit $i pentru ceilalt (mai putn tineretul), pentru care munca се о presteazä reprezenta un gen de imprumut. In lungile seri de toamnä, munca in comun e mai pläcutä, mai spornicä §i mai economicä, dacä ne gindim la faptul cä in trecut problema gazului de iluminat. a petrolului, se punea cu destulä severitate. Nu poate fi insä ignorat nici aspectui distractiv al acestui tip de clacä, aspect cäutat indeosebi de tineret. Claca aceasta reprezenta §i ea una din modalitätile de intilnire §i de petrecere. Latura distractivä a cläcii este cäutatä adesea intentionat, in scopul prelungirii activitäti practice, utile. Gazda avea in general grijä sä aducä un bun povestitor si sä invite insi capabili sä creeze atmosfera corespunzätoare. Obisnuitelor relatäri din via(a de toate zilele, ce se inscriu in perimetrul cuprinzätor al opiniei publice sätesti, li se adaugä manifestärile folclorice apartinätoare celor mai variate domenii; in special cimiliturile si povestile, dar si cintecele si chiar jocurile distractive. Cimiliturile indeplinesc о anume functe, de inviorare a stärii de spirit a participantilor, formulärile lor derutante §i, mai ales, räspunsurile equate producind risul §i voia bunä §i alungind totodatä oboseala si somnul. Povestile i§i gäsesc in cadrul cläcii „dejdiocatului“ una dintre cele mai importante ocazii de desfäsurare. In functe de solicitäri si, fire§te, de aptitudinile povestitorilor prezent, claca aceasta constituie mediul prielnic de viatä a celor mai diverse categorii de povesjti, incepind cu snoavele si terminind cu basmele fantastice si povestirile cu caracter superstitios. Aläturi de glumele obi§nuite, care abundä, trebuie mentionate si glumele proprii acestei ocazii si legate strins de munca efectuatä in cadrul ei; feciorii care gäseau cucuruz cu täciune, ungeau cu acesta pe fete; „Dacä gäseam un cucuruz rosu si negru, zicem cä pe omu acéla 1-am deschis“. Cel care gäsea un cucuruz rosu „pute sä meargä la culcare, iera scutit de lucru, iera liber.. . iel nu mai lucra ailalt trebuie sä lucre. Atunci zice cä i-o inchis pä tot, iar dacä alti gäsä cucuruz rosu, il deschide si trebuie sä lucre in locu älui care l-о gásít“14. E vorba asadar de un joc simplu, inspirat de muncä, care trebuie apreciat prin prisma tünetei ce a índeplinit-o. 14 FA 09767, Ibänesti-Pädure, inf. Gliga Maria, 42 a.
