Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - III. Etnografie
17 LUCRUL ClNEPII PE VALE A BEICII 607 cca 1 m, diametrul superior de 70—80 cm iar diametrul inferior de 50— 60 cm. Cada de fiert jirebii ($i haine) este de о constructe aparte. Are о doagä mai groasä, de cca 15 cm, din lemn de stejar, gäuritä de-а lungul. Aceastä gaurä se numefte „girlici“. Gírliciul se subtiazä brusc la cca 10— 15 cm de fundul cäzii. In el se introduce „bota di la cadä“ — un bäf rotund din lemn de brad, avind о mäciucä alungitä la capätul superior. La capätul inferior bota se subtiazä pe mäsura girliciului astfei incit il poate inchide etans impiedicind scurgerea le$iei din cadä16. Pentru a evita ca girliciul sä se infunde, deasupra lui trebuie pus un „hirb“ (ciob) de lut sau de porcelán, cu marginea rezematä de botä sau gätej a$a fei incit sä permitä scurgerea nestingheritä a lesiei. Dacä girliciul se infundä, totul trebuie luat de la inceput: a$ezatul jirebiilor (sau hainelor) in cadä, fiertul le$iei etc. Cracul (pl. LXXXVIII/B) este un suport de lemn pe care se pune cada. Trebuie sä fie suficient de inalt ca sä incapä sub el „ceria“ (sau о oalä). „Ceria“ are aproximativ volumul unei gälefi: 10 litri. Ceaunul este din tuci, cumpärat de la Reghin sau de la Chisii$ (Mätrici). Are un volum de cca trei gälefi. Oala cu care se ia le§ia din ceaun $i se toarnä in cadä este cumpäratä anume sau „luatä din casä“. Folositä cu aceastä ocazie, oala se „spurcä“, adicä nu mai poate fi folositä la bucätärie. Erau folosite oale de Co~ rund pentru cä erau mai ieftine (erau nesmältuite). Сепща provenitä din lemn de stejar sau de coceni nu era bunä la fiertul jirebiilor §i a hainelor pentru cä „taie tortul“. Alte restriefii cu privire la esenta lemnului din care trebuie obfinutä cenu$a nu se cunosc. Cenu$a trebuia cemutä cu ciurul (cel folosit la alesul griului imblätit cu imbläciul sau la alesul séminkéi de cinepä). Cernutul trebuie fäcut cu multä atenfie ca sä nu räminä cärbuni in cenu$ä cäci ar innegri tortul. La fiertul hainelor cenu$a nu trebuia cemutä pentru cä aici se folose$te „cenusarul“, care va refine impuritäfile. „Сепщаги!“ este о fesäturä rarä din cinepä de calitate inferioarä: urzealä rea, bätäturä din buci räi. El este fesut anume in acest scop $i este mare cit о fafä de masä. Lemne pentru incälzitul le§iei: vreascuri, esenfe moi, strujeni, puzderii. „Corlonul“ (pl. LXXXIX/A) se face din cärämidä ?i piaträ: baza se face din piaträ iar restül din cärämidä arsä (se crede cä este mai rezistentä la le$ie ?i foc; se poate construi mai u.?or cu ea). In fundul „corlonului“ se pune un „präg“ (o piaträ) de cca 4 degete inälfime pe care se va sprijini un capät al lemnelor. In felul acesta „corlonul“ va avea „fug“ le Bota poate fi inlocuitä cu un cocean dar in acest caz devine indispensabil un „pci?äläu“ (un beti?or invelit in cirpä). Befisorul („gätejul“) este proptit cu capetele in doage asa fei incit sä nu poatä ajunge in dreptul gäurii si s-о infunde. Capetele libere ale cirpei sint scoase prin „girlici“. Färä „pci?äläu“ nu te pofi folosi de cocean: cind trebuie sä se dea drumul le?iei, coceanu este miscat u?or pina cind lesia Incepe sä curgä, capetele cirpei sint intinse intr-o parte, le?ia curge pe cirpä $i nu opäre?te mina. Cirpa mai are rolul de a märi aderenta coceanului la peretii gäurii a?a incit lesia nu poate impinge afarä coceanul.
