Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
9 RELATU CULTURALE ROMÄNO-MAGHIARE 483 ar profita de pe urmele acestei in^elegeri (. . .) Apoi, examinind $i inriurirea pe care aceastä Infelegere ar avea-o asupra rosturilor politice ale ambelor state, n-am gäsit-o tocmai däunätoare. ln loc de urä clocotitoare ?i stearpä, prietenie calmä insä creatoare; in loc de a ne pindi la cotituri ca sä ne lovim, stringere in^elegätoare de minä la fiecare intilnire ?i stimulare la muncä pentru fructificarea gindului“20. La intrunirea de la Oradea din august 1935 s-а constituit un birou de acfiune „pentru аргоpiere“ fonnat din Tiberiu Mo$oiu, primarul ora$ului care a dat un substantial sprijin nu numai moral, ci ?i material acfiunilor Familiei, apoi scriitorii Tabéry Géza ?i M. G. Samarineanu, ca secretari. Tot atunci s-a decis consultarea pärerii unui numär mai mare de scriitori „din toate generabile $i de toate nuan^ele“ de la női din Jarä, romäni §i maghiari precum §i din Ungaria. In acest scop s-а intreprins amintita anchetä. Biroul „apropierii“ a preconizat totodatä о intilnire a scriitorilor romäni $i maghiari la Oradea $i Stina de Vale, intilnire care trebuia sä fie urmatä de о grandioasä $ezätoare literarä unde sä se citeascä operele traduse ale fiecäruia. Data de 13 octombrie 1935 fixatä inifial a fost aminatä ре 29 decembrie acela$i an, pentru ca apoi sä se transfere actiunea pentru anul 1936. Samarineanu explicä tergiversarea astfei: „Eram in plinä muncä de organizare. Apoi nu aveam incä aderenta. De aceea primul termen а trebuit sä fie aminat. $i cel de al doilea. Necesitä muncä extraordinarä pregätirea unei astfei de intilniri. De aceea am aminat data pentru mai tirziu cind vom da intilnirii о amploare $i un fast deosebit“21. Dar intilnirea n-a mai avut de fapt loc nici in 1936, nici mai tirziu. La intilnirea neinfäptuitä urma sä participe cite 20—25 de scriitori din cei mai valoro$i ai fiecärei natiuni, sä se cunoascä $i sä desemneze opere din fiecare literaturä, respectiv romänä $i maghiarä, demne a fi traduse. Revista Familia i$i luase angajamentul, aratä Samarineanu intr-o notä, (Familia nr. 10/1937, p. 100) sä editeze anual cite zece volume de traducere $i se trata cu о casä de editurä din Budapesta sä procedeze similar fatä de literatura romänä. Dar, märturise$te cu amäräciune redactorul Familiei in aceastä notä, „s-au gäsit neintelegeri in rindul suspu$ilor no$tri care au zädärnicit acest admirabil efort“. Sä mai adäugäm cä intre sträduintele orädenilor figureazä ?i instituirea de cätre municipalitatea ora$ului a unui premiu de 25.000 lei pentru lucrarea literarä cea mai bunä, cu caracter de intelegere romäno-maghiarä. Revenind la ancheta gäzduitä de Familia precizäm cä ea a lansat urmätoarele intrebäri: 1. Credeti posibilä о colaborare culturalä romänomaghiarä? 2. Dacä da, cum vedeli Dvs. aceastä colaborare? Ce eforturi trebuie ?i intr-o parte ?i in cealaltä? 3. Cultura ambelor popoare poate forma piedestal suficient pentru ridicarea marelui monument al in^elegerii? 4. Poate contracara scriitorul cu scrisul säu, aefiunea de dezbinare pe care, corujtient sau incon$tient о desfä§oarä politicianul? 5. Ce eredeti 20 M. G. Samarineanu, Ne putem infelege noi si ungurii, in Familia, s. Ill, III (1936). nr. 1 (ianuarie), p. 97. si Ibidem, p. 98.
