Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
482 M. TURZAI, S. SIN, К. OLOSZ 8 vorba de Academia Romänä $i Fundajnle regale. Datoritä lor in editura Fundajülor au apärut in excelente condi^ii tipografice patru volume de documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei §i a Tärii Romane?ti §i in cursul anilor 1931—1932 vasta Bibliografie romäno-ungarä care cuprinde „Romänii in literatura ungarä §i Ungurii in literatura romänä“. Primul volum cuprinde perioada 1743—1780, iar al doilea il continuä pe primul pinä la 1840. Intr-un articol entuziast16 Emanoil Bucula i$i exprimä pre^uirea pentru fapta de culturä a lui Veress Endre, citind pe eruditui maghiar pentru a impärtä$i |elul muncii sale §i citeva aspecte din elaborarea ei. Veress Endre crescuse la Bucuresti, lucrase apói la Cluj la Muzeul ardelean $i in tot acest timp i?i sporise informabile privitoare la cultura „acestor douä popoare, care vietuiau de veacuri unul lingá altul, fára sä se fi cunoscut $i ínjeles índestul“17. Pe lingä acjiunile centrale de colaborare culturalá ín perioada 1930— 1940 au fost lansate initiative de acest gén $i din alte colfuri ale járii. Aminteam in introducerea la acest capitol cä Oradea este un punct foarte viu in lupta pentru apropierea románo-maghiará. Se §tie cá in 1922, ca ecou al asociajiei internabonaliste Clarté a lui Barbusse, la Oradea s-a editat revista bilingvá Aurora. Revista Cele trei Сгцип sprijinea, de asemenea, procesul de colaborare culturalá románo-maghiará. Unul dintre redactorii ei, George A. Petre a dat la ivealá in 1930 frumoase traduceri din Ady ín volumul Singe ?i aur. Am menjionat apói cá in 1923 luase fiinjá efemera „Societate a scriitorilor, artiijtilor §i ziari$tilor fárá diferenjá de nafionalitate“. Aceste acjiuni precum §i altele au netezit terenul viitoarelor íncercári de mai maré viabilitate. Una dintre acestea a fost ancheta Familiei publicatá in numerele 5—6, 7—8, 9—10 ín 1935. Ea se integra de altfel unui program concret de másuri menite a realiza cunoa?terea §i aprecierea prin culturä. „Curentul“ de apropiere de la Oradea, cum il nume$te redactorul Familiei, M. G. Samarineanu a fost stimulat de „о simplä scintee azvirlitä in jurul propunerii ca dl. Octavian Goga sä fie ales in societatea Kisfaludy de la Budapesta“18. Gestul societäjii literare budapestane a fost aplaudat apói de unii cum ar fi scriitorul Zilahy Lajos, contestat de aljái ca Radó Péter; „In general discufia era acceptatá. Si din ea reapáru ideea injelegerii $i apropierii... Női о reluám“ zice Samarineanu19. In august 1935 grupul de scriitori din jurul revistei Familia a avut о primá intilnire cu cijiva scriitori maghiari orádeni $i clujeni, luindu-se in discujie „posibilitatea unei injelegeri románo-maghiare pe tárim cultural“. Intilnirea s-а desfá$urat in grádina Cercului Ziari$tilor la Oradea. Tob scriitorii prezenji acolo au fost de acord cä posibilitatea colaborärii culturale poate deveni о realitate. Participanjii la acest preambul al acfiunilor ulterioare de la Oradea au subliniat, de asemenea, consecinjele favorabile ale apropierii prin culturä: „Cultura io Emanoil Bucuja, Cartea ardeleanä, in Románia literarä, 1932, nr. 25, p. 1—2. 17 Ibidem, p. 1. is M. G. Samarineanu, Intre maghiari ?i románi, in Familia, s. Ill, II (1235), nr. 4 (iulie-august), p. 100. id Ibidem.
