Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
158 IOAN POP 2 vitáéi intelectualilor romäni formali in §colile gränicere§ti. De asemenea, prin participarea la räzboaiele impotriva Francéi, gränicerii au venit in contact cu ideile revolu$iei franceze, care-i vor influenza in actiunile lor sociale $i nationale. Aceste stäri de fapt explicä aderarea populatiei de pe teritoriul regimentului la revolu^ie incä din primele zile ale izbucnirii ei, provocind ingrijorarea autoritätilor militare §i civile. Astfel, comandantul regimentului, colonelul Alexandru Iovich, impreunä cu vicarul din Näsäud, avertiza pe gräniceri: „ . . . sä räminä ca §i pinä acum in pace §i liniate si sä nu dea ascultare oamenilor räutäcio§i si instigatori, trimi§i anume sä perverteascä min^ile sänätoase; ci, dimpotrivä, cum se va ivi printre ei vreunul de acentia, sä-1 denunte jurisdic^iei militare“4. In ciuda acestor mäsuri, gränicerii näsäudeni au gäsit mijloacele prin care se informau despre desfäsurarea evenimentelor. Ei intre^ineau legäturi permanente cu conducätorii politici ai revolufiei románé, luind parte activä la actiunile revolutionäre romäne^ti pentru revendicäri sociale §i nationale. Este u$or de inteles puternicul ecou pe care l-а avut manifestul lui Simion Bärnutiu din 24 martié 1848 pe teritoriul regimentului. Manifestul fäcea un vibrant apel cätre gränicerii näsäudeni. „Regiment román ! Erői läudati de Napoleon, virtutea voasträ numai atunci va fi in gloria sa cind veti fi fiii unei natii politiceste vietuitoare, nu moarte. Uniti-vä cu fratii vo$tri ... Numai atunci dacä va fi adunatä in dietä toatä natia romänä (ea) va putea judeca cum §i sub ce conditie sä se uneascä, pinä atunci protestäm impotriva oricärei uniri care ar indräzni sä facä cineva cu numele natii“5. Desigur, Bärnutiu avertizeazä pe gräniceri asupra unirii Transilvaniei cu Ungaria, pe care nobilimea о pregätea in ciuda opozitiei romänilor, care formau majoritatea absolutä a populatiei in aceastä provincie. Asa dupä cum se ^tie, impotriva unirii se ridicau §i sa§ii. La adunarea nationalä de la Blaj din 3—5/15—17 mai 1848 au luat parte ?i reprezentanti ai gränicerilor näsäudeni, printre care ?i vicarul Macedón Pop6. In programul acestei adunäri se cerea, printre altele, ca „militia romänä sä-§i aibä ofiteri romäni“. Drept completare a acestei revendicäri, in procesul verbal al adunärii se mentioneazä dezideratul privind indreptarea abuzurilor pentru mo$ii §i dintr-o familie de gräniceri sä se ia numai un om, a§a cum a fost la inceput. De asemenea, se cere ca gränicerii sä se intrupeze (incorporeze) cu gärzile nationale romäne, care erau in curs de constituire7. Semnificatia §i programul adunärii nationale de la Blaj sint relevate chiar de vicarul Macedón Pop intr-o notä cätre comanda regimentului. „Congresul — se aratä in notä — a avut in vedere interesele intregii natiuni, prin urmare §i a (le) gränicerilor. Romänii nu au apartinut pinä acum natiunilor recunoscute §i nu aveau re-4 Virgil Sotropa, Pagini memorabile din 1848—1849, in AS nr. 3 (1925), p. 5. 5 L. Protopopescu, Contribufii la istoria invätämintului din Transilvania, 1774— 1805, Bucuresti, 1966, p. 83. 6 Vicarul Grigore Moisil (1814—1891). Autobiografie, in AS, nr. 4 (1926), p. 37. 7 V. Chereste?iu, Adunarea nationalä de la Blaj, Bucure§ti, 1966, pp. 462—463.
