Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
3 GRANICERII NASAUDENI In 1848—1849 159 prezentanti in dietä; acum insä s-а declarat egalitatea tuturor natiunilor §i astfei natiunea noastrá i$i va alege deputari in dietä“8. Autoritäre militare i§i manifestau tot mai mult teama fatä de posibilitatea inarmärii populatiei din satele invecinate, fapt pentru care, incä la inceputul revolutiei, comandantul regimentului, colonelul Alexandru Iovich, dä ordin ca in toate localitätile districtului militar sä se organizeze patrule care sä facä serviciul de pazä pentru ca „ . . . nu cumva provinciali§tii prin surprindere sä punä mina pe arme si munitii“9. Intr-adevär, pe teritoriul regimentului, indeosebi la Näsäud, au sosit, incä din primele luni ale revolutiei, grupuri numeroase de tärani din satele comitatelor invecinate — ca: Maramure?, Dobica, — dar si din regiuni mai indepärtate, cerind ajutor ?i ocrotire fatä de actele de teroare ale autoritärer nobiliare10. Dupä unele izvoare bine informate, la Näsäud ar fi sosit, pinä la sfir§itul lunii decembrie 1848, circa 40.000 de tärani, care au cerut arme pentru lupta aläturi de gräniceri11. Noul comandant al regimentului, locotenent-colonelul Carol Urban, a cerut Comandamentului general de la Sibiu sä li se inapoieze gränicerilor näsäudeni cele 1.913 pusti cu cremene care le-au fost luate §i predate gärzilor nobiliare, precum §i aprobarea pentru a inrola 10.000 de tineri voluntari12. Cererea sa n-a gäsit intelegere din partea generalului Puchner, comandantul armatei austriece din Transilvania, care se temea de inarmarea „gloatelor“ romänesti. In ciuda lipsei mijloacelor bäne§ti si a echipamentului, locotenentcolonelul Urban va inrola pe propria sa räspundere 700 de tineri, care vor fi instrui ti, participind la lupte aläturi de gräniceri13. Se §tie cä nemesimea, bazindu-se pe imprejurarea cä in Principatui Transilvaniei relatiile feudale nu erau incä desfiintate prin lege, considera drept räzvrätire orice refuz al täranilor de a mai face robote si de a da dijme. In tinuturile iobäge^ti au apärut pretutindeni gärzi inarmate, aflate in slujba nobilimii, inveninind atmosfera. Prin aceste mäsuri, nobilimea si autoritäre nobiliare au fäcut, färä sä-?i dea seama, jocul Curtii de la Viena, care prin agentü säi va räspindi in sinul maselor täräne$ti zvonuri conform cärora nemesimea §i-ar organiza forte armate pentru a se opune vointei „bunului“ impärat de a desfiinta iobägia. „S-au vestit — se aratä intr-un document — cä regimentül din Näsäud primeste pe romänii care vroiau a lua armele §i a jura credintä impäratului. Numai cit s-au auzit, prins-au a curge romänii din toate varmeghiile (comita-8 I. Moisil, Vicarul si prepozitul Macedón Pop, in AS, nr. 19, (19136), p. 162. 9 Virgil §otropa, Räboaje din trecut, in AS, nr. 4 (1926), p. 94. 10 Arh. St. B.-N., fond Regimentül II románesc de granitä, pach. 11. dos. 21, f. 15. 11 Gustav Ritter Amon von Treuenfest, Geschichte des K. K. Infanterie-Regiments nr. 50... 1762—1851 zweites siebenbür gischen Romanen Infanterie Regiment nr. 17 (Istoria regimentului de infanterie cezaro-regesc nr. 50... intre 1762—1851, regimentül al II-lea románesc transilvänean gräniceresc de infanterie nr. 17), Viena, 1882, p. 272. 12 G. Baritiu, Istoria regimentului al II-lea románesc... Bra$ov, 1874, p. 49. 13 Gustav Ritter Amon von Treuenfest, op. cit., p. 272.
