Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Studii şi materiale - II. Istorie
108 MARIUS PORUMB, NICOLAE SABAU 2 ale istoriei locale, ci fiecare ín parte reprezintä о veritabilä paginä din zbuciumata istorie a romänilor transilväneni. Numärul шаге de tipärituri din diferite centre románesti, de la Bucure?ti, Ia$i, Rimnic, Blaj sau Buzäu, atestä de asemenea о mare circulate a cärtii, demonstrind legäturi permanente pe plan spiritual ale acestui tinut cu cele mai importante centre culturale din fara Romäneascä $i Moldova4. In inventarul bisericii reformate din Chendu (jud. Mure$) — monument refäcut substantial in anii 1794 ?i 1801 — se pästreazä un pahar din argint aurit cu inscriptie slavoná (pl. LXV), care reprezintä unul dintre cele mai vechi exemple, de acest tip, cunoscut pina ín prezent de literature de specialitate. Piesa din argint ciocänit, gravat si aurit, are inältimea de 0,133 m, diametral gurii 0,105 m, diametral bazei 0,89 m, iar greutatea 185 g. Starea de conservare este bunä. Paharul cu о siluetä elegantä are forma cilindricä, cu о u?oará arcúira la mijloc $i gura evazatá in forrná de pilnie. Baza este simplä, lipsitá de decoratia — chenar vegetal gravat — íntilnitá mai tirziu (in secolul al XVI-lea) la exemplarele de acest tip din fara Romäneascä5. Exteriőrül bűzei este omamentat cu un briu zimtat. Inscriptia ce se aflá pe corpul paharalui consemneazá: „ -j- Aceastá cupä a fäcut-o preoteasa Teodora preoteasa Maria. Vlto 7004 (1496)“ (pl. LXVI). Inscriptia scrisä in slavoná se desfä$oarä pe corpul a dói balauri, ce se incolácesc in jural paharalui. Capetele afrontate tin un mic scut pe care este reprezentat un semn de posesor. Cu sigurantá de-а lungul veacurilor, pinä la intrarea in stäpinirea bisericii reformate din Chendu (prin donatia din 1823 a Carolinei Vajda, väduva lui Nicolae Kendeffy), paharul a avut mai multi posesori, intre care unii $i-au impus semnul lor. Briul zimtat de la exteriőrül bűzei ne-ar obliga, dupä analizä formal-stilisticä la о datare mai tirzie, dacä nu ar exista posibilitatea, evidentä dupä pärerea noasträ, a unei interventii ulterioare. Un semn de intrebare ar rämine — dacä am face abstracte de anul gravat pe pahar — scutul cu semn de posesor, a cärai forrná este mai putin obi^nuitä pentra sfir$itul secolului al XV-lea6. Dar tehnica in care a fost gravat scutul cu semn este, in-4 In bisericile romäne?ti mure$ene se aflä un impresionant numär de volume de carte veche, numeroase dintre acestea avind inscriptii din care reiese sacrificiul ?i greutä{ile pe care le intimpinau romänii pentru obfinerea lor. Intre cärjile din veacul al XVII-lea un loc de frunte il detine Cazania lui Varlaam, (Ia$i, 1643), ce se gäse?te in mai multe localitäti. Numeroase sint cärfile aduse din fara Romäneascä, din tipografiile de la Bucure?ti, Buzäu $i Rimnic. 5 Corina Nicolescu, Argintäria laicä religioasä in Tärile Romane (sec. XIV— XIX), Bucure$ti, 1968, pp. 37—38, p. 68, nr. 13, 14, ?i fig. 13, 14. 6 Un „lambrechine“ asemänätor insoje^te herbul Moldovei de pe frumoasa lespede cu inscriptie din anul 1476 aflatä la poarta cea maré de la Cetatea Albä, cf. I. Bogdan, Inscripfnle de la Cetatea Albä, in ARMSI, XXX, 1906, nr. 7, p. 330 $i urm.; G. Bai?, Bisericile lui Stefan cel Mare, in Buletinul Monumentelor istorice, ■XVIII, 1925, p. 228, fig. 376; Virgil Vätä?ianu, Istoria artei feudale in Tärile Romäne, I, Bucure?ti. 1959, p. 704. fig. 655.
