Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Studii şi materiale - I. Arheologies
94 ANDREI ZRÍNYI 4 cu lut, iar ín fazele mai recente cu mortar. Pardoseala din cinci incäperi era fäcutä din cocciopesto, con(inind cärämidä pisatä. Pasta a fost a$ternutä pe un strat de cärämizi suspendate pe piloane de cärämidä, in cazul incäperilor cu hypocaustum, iar in cazul unei incäperi incälzite printr-un canal fäcut din cärämizi paralelipipedice tubulare, cu eite douä deschizäturi pe laturile mai inguste, stratui de cocciopesto a fost aplicat peste un strat de prundi?. (De altfel, pardosealä cocciopesto s-а mai observat si la alte frei clädiri.) Peretii acestei clädiri erau fäcuti din paiantä (lut galben amestecat cu pleavä sau paie), erau fätuiti in interior cu о pastä de ipsos, iar apoi zugrävifi in diferite culori (s-au gäsit e$antioane mici colorate cu ro$u pompeian, un verde inchis si ocru galben). In incäperile cu hypocaustum pe peregi erau fixate tegulae mammatae, acoperite cu un mortar in care ín loc de nisip a fost amestecat lut galben. La intílnirea pardoselii cu peretele a fost formatä, jur-imprejur, о bordurä profilatä fäcutä din acéláéi cocciopesto (pl. XLII/2). Incälzirea incäperilor s-а fäcut din cele patru praefurnii amplasate dupä cum rezultä din plánul clädirii (pl. XLIII). Menfionäm cä foarte pufine ziduri §i temelii s-au pästrat: si aceastä clädire a servit, probabil, drept carierä de materiale de constructii in timpul feudalismului. In imediata vecinätate a acestei clädiri s-а dezvelit $i un cuptor de ars vase, de dimensiuni mari, cea ce sugereazä ipoteza cä, constructa ar fi adäpostit locuin(a si eventual atelierul vreunui olar mai instärit (pl. XLV/2 si XLVI). Din interiorul locuin(ei a ie$it la lumina zilei, printre altele, $i un opaif cu 5 fläcäri cu inscriptia „Valerius Albius (?) F(ecit)“, (pl. XLIX/4), piesä care, chiar daeä nu ar putea servi drept dovadä privind ocupatia proprietarului clädirii, este о mentiune a numelui unui olar roman de la Criste?ti. Faptul cä, cuptorul pentru ars vase este amplasat lingä locuinta proprietarului este un fenomen cunoscut $i din alte a?ezäri de olari22. Vor fi existat in a$ezare si numeroase pu(uri amplasate dispersat, neapartinind vreunuia dintre proprietari, cum ar fi cazul unuia, cäptu$it cu douä butoaie, situat intr-o zonä nelocuitä (pl. XLIV). Urmele vreunui castru presupus nu au fost descoperite. Se acceptä ipoteza cä urmele acestui castru au fost spälate de mult de apele Mure?ului23. Dacä ne gindim la stafionarea la Cristesti, in anul 158, a unei „Ala I Gallorum et Bosporanorum“24, „Vexillarii Africae et Mauretaniae Ceaseriensis“ $i „Mauri gentiles“25 sau mai tirziu a unei „Ala I Bosporanorum Milliaria“26, (pl. XLVII/2), acest lucru presupune existen(a unui castru in apropiere. Sä retinem denumirea de „Ala I Gallorum et Bosporanorum“ care este un prim argument cu privire la legäturile asezärii de la Cristesti cu Gallia. 22 I. Paulovits, op. cit., pp. 83—84. 23 C. Daicoviciu, op. cit., loc. cit. 24 CIL XVI 108 (1938, Nesselhauf); cf. I. Paulovics, op. cit., p. 82; cf. Al. Ferenezi, op. cit., p. 216 (CIL D. XLVII). 25 IstRom, I, Bucure$ti, 1960, p. 450. 26 I. Paulovics, op. cit., p. 82; cf. A. Zrínyi, in Vatra, II, 1972, nr. 4.
