Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)

Studii şi materiale - I. Arheologies

88

DUMITRU PROTASE

4

1972 pe cimpul din jur, acoperit in cea mai maré parte de abundente culturi agricole. Depistarea asezärii rämine desigur in sarcina unor viitoare cercetäri pe teren. Este de presupus cä aceasta poate fi о o$ezare ruralä independentä, de caracter agricol-pastoral, sau una legatä de vreo villa rustica.

Datarea restrinsä in cadrul larg al stäpinirii románé ín Dacia (sec. II—III) a unora dintre materialele arheologice achizitionate este pe deplin posibilä, in lumina cunostintelor actuale. Astfel, fibula apartine unei variante a tipului de fibule „cu picior íntors pe dedesubt“ (mit umgeschlagenem Fuss), variantä bine cunoscutä, care se dateazä cätre mijlocul sec. III2. ln aceeasi perioadä se folosea in continuare §i oala rosie cu trei toarte3 (probabil $i cealaltä, lipsitä de toarte), ambele fabricate in atelierele de ceramicä de la Cristesti4. Leii funerari in arta sculpturalä romanä din Dacia, ca element de origine orientalä, se pot iaräsi incadra foarte bine in prima jumätate a sec. III, mai ales dacä luäm in considerare timpul necesar räspindirii acestui motiv sepulcral si in viafa culturalä, mai modestä, din mediul rural. Deci, piesele a cäror cronologie se poate mai u§or delimita permit sä se tragä concluzia cä ceea ce se cunoaste in momentul de fafä din continutul descoperirii se plaseazä cu precädere in prima jumätate a sec. III. Aceasta nu inseamnä citusi de putin cä intregul complex arheologic, ale cärui dimensiuni rämin deocamdatä necunoscute, se limiteazä obligatoriu la perioada menfionatä. Dimpotrivä, limitele lui cronologice s-ar putea deplasa mult in ambele sensuri. Dar aceasta rämine de väzut, dupä eventuala identificare si cercetare a asezärii in viitor sau dupä descoperirea altor morminte.

Pe temeiul putinului material documentar cunoscut acum, este difi— cilä, dacä nu hazardatä, incercarea de a stabili etnicul celor care, prin incineratie, i§i ingropau mortii aici. Acestia puteau fi colonLsti veniti din

2 Privitor la fibulele cu picior intors existä о vastä bibliografie, din care aici mä multumesc sä citez doar citeva lucräri: О Almgren, Studien über nordeuropäische Fibelformen, in Mannus Bibliothek, nr. 32, Leipzig, 1923; G. Müller, Die Fibel mit umgeschlagenem Fuss in Ungarn und Siebenbürgen, in Ungarische Jahrbücher, XI, nr. 1, 1931, p. 56—71; I. Kovrig, Die Haupttypen der Kaiserzeitlichen Fibeln in Pannonien, in DissPann, II, 4, 1937, p. 122—123; E. Patek, Verbreitung und Herkunft der römischen Fibeltypen in Pannonien, in DissPann, II, 19, 1942, p. 137—145; A. J. Furmanskaia, in Arheologia (Kiev), VIII, 1953, p. 76—94; T. Kölnik, in SlovArch, XII, 2, 1964, p. 409—446; XIII, 1, 1965, p. 183—236; A. K. Ambroz, in Arheologia C.C.C.P., D, 1—30, Moscova, 1966. — Fibule analoage pot fi citate multe, atít din Dacia, cit si din alte provincii, databile in prima jumätate si putin dupä mijlocul sec. III. Din Dacia amintim fibulele gäsite la Soporu de Cimpie (jud. Cluj), Boita (jud. Sibiu) Sighisoara (jud. Mure§) Romula-Resca (jud. Olt). Pentru toate acesté analogii, vezi D. Protase, Un cimitir dacic din epoca romanä la Soporu de Cimpie, Bucuresti, 1976, p. 64 si notele 92—95.

3 Despre originea, datarea, ráspindirea acestui tip de oalä, vezi D. Protase, op. cit., p. 50—51.

4 Numärul relativ mare de oale rosii cu trei toarte in asezarea de olari de la Cristesti dovedeijte fabricarea lor in acest loc, mai ales cä de aici pinä la Toldal este о distantä de numai 20 km (in linie dreaptä). Acest tip de oalä se putea fabrica, desigur, si in alte centre de olärie din Dacia.