Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Studii şi materiale - I. Arheologies
5 MORMINTE ROMANE LA TOLDAL 89 Orient, din provinciile dunárene sau vestice ale Imperiului, din oricare altä regiune unde se practica ritui incinerärii mortilor, rit pe care in mod firesc ei 1-au pästrat ?i in noua lor patrie5. Desigur cá de aici nu se poate exclude a priori nici prezenta elementului etnic autohton (romanizat sau ín curs de romanizare), dar pentru aceasta, in afará de forma men(ionatä a incineratiei defunctilor, folositä pe scarä largá §i la daci őri dacoromani6, nu avem nici о dovadä materialä demnä de luat in considerare. Ba mai mult, prezenta unor monumente sculpurale de piaträ, inexistente in cimitirele bä?tinase de epocä romanä cunoscute acum in Dacia romanä7, conduce mai degrabá la ideea cá in cazul de fatá poate fi vorba de colonisti fixáéi statornic, cu buná stare materialä ?i relativ elevari din punct de vedere cultural. Nu este deloc exclus ca aici sä fi fost cimitirul unui proprietär de villa rustica si al familiei sale, al oamenilor din serviciul administrativ si chiar al lucrätorilor de pe mo?ia sa. Situatii similare s-au constatat ?i in alte párti ale Daciei, bunäoarä la Iernut (jud. Mure?)8 ?i la Cinci? (jud. Hunedoara)9. Nu incape indoialä cä mormintele lasä sä se vadä о diferenfä socialä clarä intre defuncti, cind erau in viatä. Prezenta unor sculpturi funerare, pe de о parte, ?i a umelor cu inventare modeste, pe de altä parte, este cea mai bunä dovadä in acest sens. Oricum ar fi, coloni?ti si autohtoni sau numai cei dintii, cert este cä materialele documentare salvate dateazä din prima jumätate a sec. III ?i cä eie sint primele vestigii arheologice semnalate la Toldal, atestind aici un nou punct de viatä romanä, care intereseazä nemijlocit demográfia Provinciei Dacia10. 5 Cu privire la sistemele funerare románé provinciale, vezi urmätoarele citeva lucräri si studii referitoare la unele provincii danubiene si din vestül Imperiului, unde incineratia in diverse forme, cél pufin pinä ín sec. III e.n., era un rit extrem de räspindit: J.—J. Hatt, La tömbe gallo-romaine, Paris, 1951; G. Fouet, Puits funéraires d’Aquitaine, in Gallia, 16, fase. 1, 1958, p. 115—186;A Van Doorselaer, Repertoire des nécropoles de l’époque romaine en Gaulle Septentrionale, vol. I: Belgique; vol. II: Deutschland, France, Grand-Duché de Luxenbourg, Nederland, Bruxelles, 1964; idem, Les nécropoles d’époqe romaine en Gaule Septentrionale, Brugge, 1967; J. Bürgi, Römische Brandgräber in Buochs, Kt. Neidwaiden, in Ur-Schweitz, 32,1968; p. 30—52; Pentru Pannonia: A. Mócsy, in Arch. Ért., 81, nr. 102, 1954, p. 167—190; A. Kiss, in Arch. Ért., 84, nr. 1, 1957, p. 40—53; F. Fülep, ín JPMÉ, .1958, p. ЮЗ- 128; A. Sz. Burger, in Arch. Ért., 93, nr. 2, 1966, p. 254—271. 6 D. Protase, Riturile funerare la daci si daco-romani, Bucure?ti, 1971, passim. 7 D. Protase, op. cit; idem, Un cimitir dacic din epoca romanä... passim. 8 D. Protase, Problema continuitätii in Dacia..., Bucuresti, 1966, p. 116. 9 Oct. Floca — M. Valea, Villa rustica necropola daco-romanä de la Cincis, in ActaMN, II, 1965, p. 163—192. 10 In aceasta privintä, vezi TIR, L 34, Budapest, 1968; TIR, L 35, Bucuresti, 1969.
