Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 7. (1977)
Studii şi materiale - II. Istorie
116 IOAN POP 6 Emigrarea este consideratä drept cel mai mare räu care s-а ivit pinä atunci in Transilvania §i in raportul Consiliului de stat cätre impäräteasa Maria Tereza, intocmit, a§a dupä cum s-а arätat, pe baza informärilor din jurnalul de cälätorie al lui Iosif al II-lea, culese cu ocazia vizitéi prin aceastä farä. „Cauza acestui räu — se aratä in raport — constä in sistemul defectuos de contribuli §i in apäsärile execitate de nobilii feudali asupra färanilor iobagi“.25 In raport se mentioneazä de asemenea faptul cä: „Din cauza multor emigräri, populatia Transilvaniei mai mult a scäzut decit a crescut ín ultimii ani“.26 In consecintä, se recomandä mäsuri in vederea sistärii asupririlor prin reglementärile urbariale ce urmau a se introduce, precum §i prin imbunätätirea sistemului de contributii. In acelasi raport, sint indicate si mäsurile de ordin politienesc pentru oprirea emigrärilor. Astfel, se recomandä ca: „Primarii satelor sä nu permitä nici unei familii sä iasä din sat §i cu atit mai pufin sä le dea pa$apoarte. De asemenea, familiile din alte sate care tree prin localitätile lor sä nu fie läsate sä meargä mai departe“.27 in continuare, se propune ca: „Toate satele unei circumscriptii sä fie impart ite in mai multe cercuri $i fiecare cerc sä-?i delege un täran care sä viziteze mai des cercul säu, iar pe acei locuitor care au fugit de curind sä-i urmäreascä §i sä-i prindä“.28 Se recomandä apoi ca: „Ziua si noaptea sä fie paznici prin sate pentru ca nici unui locuitor sä nu i se permitä a-.?i vinde lucrurile §i animalele färä autorizafie din partea domnilor de pämint“.29 De asemenea, se propun pedepse aspre pentru acei locuitori care nu vor opri pe emigrantii ce tree prin satele lor, iar function arii de la vamä si altii care nu vor raporta in cél mai scurt timp cazurile de emigräri urmau a fi considerati drept täinuitori, suportind consecintele in conformitate cu prevederile legilor. In raport se recomandä apoi ca, domnilor de pämint sä li se interzicä in viitor a-$i insu§i averea emigrantilor, care urma sä treaeä in proprietatea comunelor“.30 „Romänii de fricä cä vor fi trecuti cu forta la unirea religioasä — se aratä in raport — au fugit multi peste granitä, luindu-li-se cu forta §i bisericile.“31 In consecintä, se propune ca, preotimea romänä unitä sä renunte la orice mijloace de fortä fatä de „schismatici“ §i sä foloseascä in actiunea de atragere a populatiei romäne$ti la unire numai metode de convingere. Si in acest document se mentioneazä faptul cä celor fugiti li s-а dat un anumit termen pentru a se reintoarce, termen care expirase in data de 6 noiembrie 1773, fiind prelungit cu incä un an. Raportul recomandä guberniului sä ordone $i sä publice prelungirea in continuare a termenului de reintoarcere.32 Reflectind asupra relatärilor de mai sus, ne putem da seama de ingrijorarea organelor centrale de conducere de la Viena fatä de fenomenul 25 Ibidem, c = 536 — 541. 26 Ibidem. 27 Ibidem, c — 541 — 548. 28 Ibidem. 29 Ibidem. 30 Ibidem, c = 550 — 556 31 Ibidem. 32 Ibidem.
