Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
23 FOLCLORUL VĂII GURGHIULUI (I) 589 Ex. Mg. 1649 I/a Forma arhitectonică a colindelor din Valea Gurghiului se structurează în strofe melodice de 2, 3, 4, rînduri, cu mici excepţii 5, 6 (vezi Tabel II). Cele mai frecvente structuri sínt de .trei şi patru rînduri. In structurile ABA şi ABC, refrenul este de obicei В sau C; în formele ABAC şi ABCD, rîndurile 2 şi 4 sínt de obicei refrene. Deşi refrenul este elementul caracteristic colindei, în multe structuri, mai ales în formele de 5 şi 6 rînduri melodice el lipseşte cu desăvîrşire. In afara structurii strofice clar închegate, un număr mai mic de variante au o formă strofică deschisă, care atestă un strat foarte vechi al folclorului nostru. In privinţa scărilor, aceste melodii cunosc o mare varietate de forme premodale şi prepentafonice. De cea mai mare frecvenţă se bucură pentacordul major cu cadenţă pe treapta I-a, urmat de pentatónia re-mi-solla-si cu cadenţă finală pe mi, şi de pentacordul minor cu cadenţă frigică pe treapta a Il-a. De altfel, aceste scări sínt foarte caracteristice muzicii populare româneşti. Colindele în hipodoric, a căror finală se află în raport de cvintă faţă de sunetul cel mai grav al ambitusului aparţin unui strat foarte vechi astfel de cadenţe finale sínt prezente şi în muzica populară bulgară, precum şi într-un strat vechi al muzicii bizantine. După cercetări recente--, astfel de melodii au o sursă comună, cea a lumii traco-getice. în afara acestora există o grupă de melodii în oare apar frecvent deplasări ale centrelor tonale şi ale căror sunete de bază se află în raport de 2/1 sau 3/1, rezultate din îmbinarea unor formule tetracordale cu formule tetratonice. 'Versurile melodiilor de colind aparţin celor două tipuri de organizare metrică: tripodia şi tetrapodia pirică, cu formele sale acatalectică 22 Ciobanu Gh., Elemente muzicale vechi în creaţiile populare româneşti şi bulgăreşti, în „Studii de muzicologie“, voi. I, Ed. Muzicală, Bucureşti 1965.
