Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
3 FOLCLORUL VĂII GURGHIULUI (I) 569 Fără să se poată afirma că a rămas cu totul în afara intenţiei cercetătorilor, Valea Gurghiului se numără totuşi printre zonele puţin cunoscute. Este adevărat că nici ca întindere şi nici ca individualitate ea nu este comparabilă cu cea a Maramureşului, Bihorului sau Hunedoarei, dar investigarea ei prilejuieşte totuşi constatări vrednice de luat în seamă. Zona văii Gurghiului se impune înainte de toate printr-o viaţă folclorică deosebit de intensă, evidenţiază apoi fenomene şi procese folclorice mai slab reprezentate aiurea, după cum situarea ei geografică i-a imprimat o fizionomie proprie, caracteristică zonelor folclorice ,,de trecere“. Integrată organic în folclorul Transilvaniei, ea îmbină mai ales note specifice Năsăudului, Cîmpiei şi sud-estului ardelean, dar aminteşte în multe privinţe — mai mult decît alte zone ale provinciei — de folclorul Moldovei. Am spune cu un cuvînt că zona Gurghiului e o „zonă carpatică“. Situată de-a lungul văii Gurghiului, de la izvoarele acesteia pînă la vărsarea ei în Mureş, în apropierea Reghinului, zona cu care ne ocupăm este împrejmuită de trei părţi de Munţii Gurghiului şi de culmile deluroase cu care se prelungesc aceştia spre vest, pînă în lunca Mureşului. Cele 20 de aşezări omeneşti permanente care alcătuiesc zona se înşiră în lungul văii Gurghiului şi a afluenţilor ei (pîrîurile Tireu, Caşva şi Orşova). Dar cum şesul propriu-zis nu depăşeşte pe alocuri cîteva zeci de metri, gospodăriile locuitorilor urcă pe dealuri pînă în vecinătatea întinselor păduri împrejmuitoare. Aşa ne apare mai ales satul Ibăneşti Pădure, cu cătunele sale Pietroasa, Tisieu, Dulcea şi satul Glăjărie, cu cătunele Larga şi Fundoaia. Aceste ultime patru 'aşezări sínt situate mai lateral, pe pîrîul Caşva, oa într-o mică enclavă formată la est de dealurile Dumbrăviţa şi Crungii, iar spre vest şi nord de Osoiul, Filipeşti şi Creanga Runcului. Deşi înălţimile ce înconjoară zona Gurghiului nu ating decît rareori 1 200 m (vîrful Drăguşa 1 857 m, Fîncel 1 680 m, Crucii 1 515 m şi Moiţa 1 275 m) aspectul general al ţinutului e muntos, la aceasta contribuind în mare măsură şi natura solului şi pădurile întinse ce-1 acoperă, precum şi pîraiele repezi ce-1 brăzdează. Pitorescul peisajului geografic şi al aşezărilor omeneşti vine să explice marea putere de atracţie pe care o exercită valea Gurghiului, îndeosebi în ultimii ani, după asfaltarea şoselei Reghin—Lăpuşna, care o străbate de la un capăt la altul. E o zonă care se pretează dezvoltării turismului, oferind nu numai un peisaj geografic corespunzător, ci şi
