Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
570 D. POP, I. TALOŞ, I. CUCEU, L. IŞTOC, E. PETRUŢIU 4 aşezări pitoreşti, în oare .arta populară şi manifestările folclorice sínt, cum spuneam, încă vii şi uneori deosebit de spectaculoase. In ciuda condiţiilor mai aspre de viaţă, ca urmare a condiţiilor geografice, a climei şi a reliefului mai puţin productiv pentru agricultură, ţinutul cu oare ne ocupăm a fost locuit din vechime. In anul 1248 este atestat documentar Gurghiul, în 1381 satul Solovăstru, urmat, în 1393, de Adrian, pentru ca în 1413 să fie menţionate alte cinci sate: Jabeniţa, Ibăneşti, Hodac şi Caşva2. Datele acestea nu indică, desigur, momentul întemeierii looalităţilor amintite, ele fiind cu mult mai vechi. Dovadă sínt, între altele, descoperirile arheologice făcute într-o peşteră din apropierea satului Adrian, care atestă existenţa unei vieţi umane încă în neolitic. Bogate şi semnificative obiecte scoase la suprafaţă prin descoperirile arheologice recente se găsesc în Muzeul din Reghin. După cucerirea Daciei de către romani, zona văii Gurghiului marca extremitatea nord-estică a Daciei romane şi există unele mărturii care amintesc sistemul de apărare organizat de către stăpînitori în acest ţinut. După opinia unor cercetători, cetatea feudală a Gurghiului a fost ridicată pe urmele sau în apropierea unui castru roman, nu departe de care par să se păstreze şi rămăşiţele unui fost val de apărare. Cel mai nou dintre satele zonei este Glăjăria, despre care se ştie că a luat fiinţă între anii 1760—-1762, odată cu fabrica de sticlărie de la care îşi ia de altfel şi numele. Ţinutul Gurghiului a cunoscut şi el migraţiile popoarelor, între care slavii, după cum rezultă şi din urmele ce le-au lăsat în toponimia looală. Un factor politic cu consecinţe în evoluţia generală a regiunii a fost pătrunderea maghiarilor în Transilvania. Construirea cetăţii Gurghiului, oa bastion .al feudalismului din răsăritul Transilvaniei şi în primul rînd al domeniului regal pe care era amplasată, a constituit vreme de secole principalul instrument de exploatare nemiloasă a satelor din întreaga vale a Gurghiului şi a altora, din afara zonei, care intrau în componenţa domeniului. Cotropirea străvechilor obşti ţărăneşti şi a pământului pe care îl lucrau locuitorii români băştinaşi, transformarea lor în iobagi, jeleri, slugi de curte şi robi, contribuţiile împovărătoare la care erau obligaţi de către stăpânul feudal, şi de către stat, unele în muncă, altele în cele mai diverse forme de dijmă, în produse şi bani etc., toate acestea, la care se adaugă suferinţele prilejuite de evenimentele şi rivalităţile 2 Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, voi. I—II. Bucureşti 1967—1968.
