Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
11 CONTRIBUŢII ALE CERCETĂRII ETNOGRAFICE MUREŞENE 561 cîteva mii de piese etnografice, arheologice, numismatice, ceramice, zoologice, cărţi vechi, icoane, obiecte de utilitate casnică ţărănească şi după mulţi ani de trudă, nemaiputîndu-le ţine ascunse sub coviltirul şopronului, a închiriat o casă ţărănească, scundă şi obscură, după punga lui de învăţător, şi le-a aranjat după cum le-a putut pe un soi de etajere primitive, dînd astfel prima organizare muzeului său.. ,“32 A făcut această muncă enormă, adunînd peste 10 000 de piese, din dorinţa de a pune bazele unui mare muzeu la Reghin, cu piese din zona Mureşului Superior deoarece ,, . . . muzeul a fost una din marile pasiuni ale vieţii mele. Aici am învestit de multe ori ultimul bănuţ 1133 spune el. Visa un muzeu complex, cu expoziţii permanente, pe specialităţi: arheologie, numismatică, ştiinţele naturii şi etnografie, aşa cum existau în marile oraşe. Cu o parte din obiecte organizează o expoziţie în cadrul „Lunii mureşene“, la Tîrgu Mureş, în anul 1936, pentru care a fost răsplătit din plin cu cuvinte elogioase, dovedindu-i-se astfel că strădania lui n-a fost zadarnică. H. Stahl aprecia într-un articol strădaniile harnicului învăţător: „Nu putem sublinia îndeajuns meritele acestui pasionat al vieţii săteşti. într-un scurt număr de ani, cu toate greutăţile cele mari pe care le presupune viaţa tinerilor învăţători în ziua de azi, D-sa a strîns cu grijă şi cu pricepere un adevărat muzeu, cu multiple laturi.“34 Recunoscîndu-i-se meritele a fost numit în cadrul „Fundaţiei culturale“ lector pentru problemele de muzeu sătesc pentru şcolile ce pregăteau directori de cămine culturale, pentru şcolile săteşti sau echipele studenţeşti. El demonstrează practic cum trebuie adunat materialul etnografic, deplasîndu-be din sat în sat cu studenţii, înfiinţînd chiar unele muzee săteşti. O altă activitate rodnică a renumitului învăţător a fost cea de animator cultural al satelor, contribuind la ridicarea nivelului de cultură al ţăranilor. Visul lui de a crea un mare muzeu la Reghin a fost spulberat de odiosul „Dictat de la Viena“, fiind nevoit să se refugieze peste Carpaţi, la Bucureşti, ducînd cu el preţioasa colecţie. Odată cu aceasta cîmpul de activitate al învăţătorului de la Maioreşti se va schimba, dar nu şi sfera de preocupări. Se vede că această pasiune a lui pentru activităţi culturale şi de interes obştesc şi-a găsit oriunde cîmp de manifestare. I-a fost -----------------------------------------1 32 Melinte Şerban, O apariţie rară — Iustin Handrea — învăţătorul din Maioreşti, Vatra, an I, nr. 6, sept. 1971, p. 18. 33 Idem. 34 Idem. 36 — Marisia voi. VI.
