Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
III. Etnografie
562 VALÉR POP 12 încredinţată conducerea şcolii ţărăneşti de la Grid-Făgăraş, unde s-a ocupat de educarea multilaterală a sătenilor din jur. încetîndu-şi activitatea, după desfiinţarea şcolii, revine în Bucureşti unde ia legătura cu toţi refugiaţii transilvăneni, antrenîndu-i în diverse activităţi culturale menite să pună în valoare folclorul şi arta populară din Transilvania, mai ales cea mureşeană, şi să contribuie la întărirea sentimentului unităţii naţionale. Astfel pune bazele Căminului cultural „Avram Ianeu“ al refugiaţilor ardeleni care cuprindea peste 5 000 de membri. „Căminul cultural al Refugiaţilor Ardeleni din Bucureşti — spune Handrea — este produsul evenimentelor politice care au determinat ca un număr covîrşitor de oameni paşnici din nordul Transilvaniei, care munceau glia străbună cu dragoste, îşi vedeau de treburile lor, acolo unde destinul a hărăzit să stăpînească, să-şi lase agoniseala unei vieţi, tot ce au moştenit din părinţi, tot ce au avut mai sfînt şi să ia toiagul pribegiei.“35 Căminul cultural a fost creat cu scopul de a-i face pe refugiaţi să nu simtă situaţia grea a pribegiei, să nu-şi piardă curajul şi demnitatea, mai ales ţăranii, despre care spune: „Săteanul, în'să, luat de la coarnele plugului, scos din mediul lui şi transplantat, fără voia lui în mediu de oraş, cu altă vieaţă deeît aceea pe care a cunoscut-o şi a trăit-o, alunecă mai uşor pe panta pierzării sufleteşti, risipindu-şi agoniseala zilelor de trudă, prin localuri de petrecere uşoară.“36 Reîntors la Maioreşti, după război, aduce cu el o parte din obiectele valoroasei sale colecţii punînd bazele unui muzeu sătesc la Maioreşti, iar restul au rămas la Muzeul satului din Bucureşti. N-a încetat niti activitatea sa de culturalizare a maselor cum singur relatează: „în cadrul unor serbări de masă, am organizat două concursuri de port ţărănesc, la care au participat sute de săteni din satele din împrejurimi, cu scopul de a-i face pe săteni să aprecieze şi să iubească portul românesc la adevărata lui valoare“37 sau, spune în continuare: „Am organizat o expoziţie de artă populară la Reghin cu ocazia unei consfătuiri a cadrelor didactice din judeţul Mureş, care s-a ţinut la Reghin. Expoziţia a fost organizată într-un fel cu totul original. în afară de materialele expuse: covoare, cojoace, cămăşi, fotografii etc. am îmbrăcat cîte o pereche de tineri în porturi de bărbaţi şi femei, începînd din cele mai vechi timpuri şi pînă în zilele noastre.“38 35 Handrea Iustin, Trei ani cu refugiaţii ardeleni, Bucureşti, 1944. 36 Idem. 37 Handrea Iustin, Memorii, Biblioteca orăşenească Reghin. 38 Idem.
