Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
516 PETRE BUKTA Ж brici14, de a intimida pe membrii comitetelor de întreprindere şi sindicale cu concedieri15, sau prin atacuri teroriste16, prin diferite tentative de a înfiinţa sindicate reacţionare sau a cuceri comitetele de întreprinderi, mişcarea sindicală bazată pe frontul unic al muncitorilor se consolida şi se dezvolta cu fiecare zi. Analizînd atitudinea forţelor reacţionare în preajma congreselor uniunilor pe ramuri industriale, Comisia de Organizare a Mişcării Sindicale Unice a comunicat un avertisment „Către toţi cei ce încearcă spargerea unităţii sindicale“. în acest avertisment între altele se arăta: „Duşmanii mişcării sindicale au început să treacă la acţiuni. Duşmanii unităţii sindicale caută să ne lovească în unitatea noastră . . . Muncitorii să s'trîngă rîndurile, să cimenteze şi mai puternic unitatea de luptă, unitatea organizatorică a muncitorilor şi a tuturor salariaţilor“17. Pe baza principiilor politice ale platformei F.U.M., încheiată în primăvara anului 1944 între P.C.R. şi P.S.D. şi sub influenţa adîncirii colaborării între partidul comunist şi partidul social-democrat după eliberarea ţării, Uniunea Tineretului Comunist a realizat, la 5 septembrie 1944, Frontul Unic Muncitoresc al Tineretului cu Uniunea Tineretului Socialist, realizîndu-se astfel unitatea de acţiune şi a tineretului muncitoresc din ţara noastră. Un eveniment de mare importanţă care a contribuit la consolidarea şi dezvoltarea Frontului Unic Muncitoresc l-au constituit Congresele uniunilor sindicale pe ramuri industriale (12 uniuni sindicale, reprezentînd 519 000 membri) şi primul Congres General Liber al Sindicatelor Unice din România, ţinute în a doua jumătate a lunii ianuarie 194518. 14 Vezi ordinul Ministerului de Război din 30 august 1944 şi al Subsecretariatului de Stat al Industriei de armament din 23 septembrie 1944 cu privire la interzicerea adunărilor şi celorlalte acţiuni politice ale muncitorilor. (Scînteia, din 3 octombrie 1944). 15 Cf. România Liberă, din 14 septembrie 1944, şi Scînteia, din 6 ianuarie şi 23 octombrie 1945. 16 Cf. Scînteia, din 6 ianuarie, 23, 26 februarie şi 31 octombrie 1945. 17 Scînteia, din 11 ianuarie 1945. 18 Pe baza rezoluţiei consfătuirii delegaţilor Comitetelor Centrale ale P.C.R. şi P.S.D. din 1 septembrie 1944, Comisia de Organizare a Mişcării Sindicale Unice din România a convocat, pentru a doua jumătate a lunii ianuarie 1945, congresele de constituire a Uniunilor Sindicale. Pe ordinea de zi a acestor congrese figura: analiza situaţiei economice şi politice a ţării, alegerea organelor conducătoare şi a delegaţilor pentru Congresul C.G.M., precum şi adoptarea statutului fiecărei Uniuni. La Congresul de constituire a C.G.M. au fost reprezentate 513 sindicate. Pînă atunci se constituiseră 12 Uniuni Sindicale: Uniunea C.F.R., metalo-chimică, mineri, porturi şi transport, îmbrăcăminte, alimentaţie, industria lemnului şi întreprinderi forestiere, arte grafice, C.A.M., funcţionarii particulari, Uniunea Sanitară şi Uniunea salariaţilor comunali.
