Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
472 GHEORGHE IANCU 28 realiza în această epocă de nouă aşezare, ce se rînduieşte dincolo“134. Se arată, în continuare, că de teama invaziei de coroane, după consultări cu Resortul de Finanţe, s-a considerat mai oportună lansarea a două împrumuturi, unul în rentă în lei pentru vechea Românie şi un altul în bonuri de tezaur în coroane în Transilvania. In încheiere, se aprecia că se putea „.. . da împuternicire Consiliului Dirigent să emită acest împrumut...“. Consiliul de Miniştri a aprobat în aceiaşi şedinţă proiectul de decret-lege privitor la emiterea în Transilvania a unui împrumut intern, nelimitat, cu bonuri de tezaur al pari şi cu dobîndă de 5%, rambursabil la 1 februarie 1923135. Odată aprobarea principială primită, Consiliul Dirigent, înainte de a face cunoscut Prospectul pentru împrumutul naţional de 5% în bonuri de tezaur în coroane, a ţinut să primească din partea Ministerului de Finanţe şi a Consiliului de Miniştri asigurarea că, la data rambursării, lichidarea se va face pe un curs nu mai mic de 0,50 bani coroana, asigurare dată prin Jurnalul nr. 299 din şedinţa din 20 februarie 1919 a Consiliului de Miniştri136. In virtutea decretului-lege nr. 227/1919, Consiliul Dirigent, prin Resortul de finanţe, a emis împrumutul naţional de 5o/0 în bonuri de tezaur, în coroane.137 împrumutul se emitea în bonuri de tezaur la purtător de 200, 500, 1 000 şi 10 000 coroane şi era scutit de orice impozit, fiind garantat de statul român. Statul se obliga să ramburseze bonurile de tezaur, care purtau o dobîndă de 5%, la 1 februarie 1923, pe paritatea ce se va stabili între lei şi coroane. Se garanta însă celor care subscriau la împrumut pentru 100 cor. minimum 50 lei. Subscrierile care începeau la 1 martie 1919 se puteau face şi cu lei, pe paritatea de 2 cor. = l leu. Pentru a se da posibilitatea subscrierii la împrumutul naţional şi în vechea Românie, C. Popp şi Dr. Voina au fost trimişi la Bucureşti, unde, după consultări cu cercurile financiare de aici, s-au stabilit băncile la care se puteau subscrie138. 134 Arh. Stat Bucureşti Jurnalele Consiliului de Miniştri d. 15, f. 134. Jurnalul nr. 58 din 17 ianuarie 1919. 135 Ibidem, f. 133. Acest proiect devine decret-lege nr. 227 din 19 ianuarie 1919, publicat în „Monitorul Oficial“, nr. 250 din 6 februarie 1919; Gh.. M. Dobrovici, op. cit., p. 339; „Neamul Românesc“, nr. 46 din 26 februarie 1919. 136 Arh. Stat. Bucureşti, fond. cit., d. 17/1919, f. 45. 137 „Gazeta Oficială“, nr. 7—12, p. 19. 138 Banca Românească, Marmorosch Blank, Banca de Scont, B. Agricolă, B. Comercială Română, B. de Credit Român, Banca Carpaţilor, Creditul Tehnic, Banca de Ilfov, iar în provincii la sucursalele acestora. împrumutul naţional ardelenesc,. „Independenţa economică“, nr. 5, din 1919, p. 23.
