Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
29 ACTIVITATEA CONSILIULUI DIRIGENT 473 După lansarea împrumutului s-a făcut o largă popularizare a scopurilor sale, relevîndu-se şi avantajele pe care le oferea deţinătorilor de bancnote de coroane; împrumutul era garantat de statul român, aducea o dobîndă de 5%, în condiţiile în care băncile ofereau 2—3% Şi era scutit de orice impozit; împrumutul era pe termen scurt, neblocînd astfel capitalul pe timp îndelungat. în condiţiile în care cursul coroanei era în continuă scădere, plasarea bancnotelor în bonuri de tezaur era o afacere care ferea populaţia de pierderi ulterioare, cauzate de deprecierea coroanei. Se reamintea că, indiferent de gradul de devalorizare a coroanei, la rambursare se primea cel puţin 0,50 bani pentru o coroană. Populaţia era insistent îndrumată să subscrie la împrumut, pentru a dovedi prin faptă că înţelege menirea specială a acestei acţiuni139. Prin adresa confidenţială şi urgentă nr. 2589/1919 din 14/27 martie 1919140, Resortul finanţelor făcea cunoscut prefecţilor că „Prin circulare şi informaţiuni trimise băncilor, direcţiunilor financiare, perceptoratelor, prin circulare date de Resortul Cultelor141 şi de Consistoare142 şi prin informaţiuni nemijlocite date preoţilor, am propagat ideea împrumutului naţional“. Cu toate acestea, din informaţiile de care dispunea Resortul, rezulta o evidentă reţinere a ţărănimii de a subscrie bonuri de tezaur. De aceea, Resortul de finanţe ruga prefecţii ca prin organele în subordine să încerce o impulsionare a acţiunii de subscriere. Prin aceeaşi adresă, prefecţii erau înştiinţaţi „că în scurtă vreme va urma ştampilarea bancnotelor şi eventual fixarea unui alt curs între leu şi coroană“, ceea ce putea fi un alt imbold pentru plasarea bancnotelor de coroane în bonuri de tezaur. După primirea la 30 martie 1919 a adresei amintite, prefectul judeţului Cojocna a dat un aviz telefonic către pretori, prin care le recomanda să convoace „preoţii, oamenii de încredere şi fruntaşii din plasă“ la o consfătuire, în care să li se expună pe larg ideile împrumutului naţional, idei pe care, la rîndul lor, să le facă cunoscute populaţiei143. Din rapoartele trimise de pretori reiese că asemenea consfătuiri s-au ţinut, 139 „Patria“, nr. 18 din 7 martie 1919; „Unirea“, nr. 45 din 2 martie 1919; „Patria“, nr. 7 din 9/22 februarie 1919; nr. 10 din 13/26 februarie 1919; nr. 32 din 23 martie 1919; „Renaşterea Română“, nr. 28 din 8/22 februarie 1919; nr. 35 din 27 februarie/12 martie 1919; nr. 47 din 3/16 martie 1919; nr. 54 din 12/25 martie 1919; „Drapelul“, nr. 22 din 1919; „Unirea“, nr. 50 din 8 martie 1919. 140 Arh. Stat. Cluj-Napoca, fond. Prefectura jud. Cojocna, act. 722/1919. 141 De ex„ Nota circulară nr. 1722 din 20 februarie/5 martie 1919 referitoare la împrumutul naţional către toate autorităţile bisericeşti, semnată de V. Goldis. „Gazeta Oficială“, nr. 17—19, p. 3. 142 Circulara Consist'orului din Blaj „Unirea“ nr. 70 din aprilie 1919. 143 Arh. Stat. Cluj-Napoca, fond. cit., act. 722/1919.
