Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
470 GHEORGHE IANCU 26 tal, s-au prezentat la preschimbare 8 580 089 279 coroane, sau 4 290 044 988 lei124. Pentru sumele de coroane prezentate la preschimbare se eliberau pentru 60o/0 din valoare lei, iar pentru 40% se primea o chitanţă care trebuia lichidată în cel mult 3 luni. Prin întârzierea unificării monetare s-au adus mari prejudicii finanţelor statului şi, în ultima instanţă, maselor producătoare, evaluate la circa 2 miliarde lei125. Chestiunile financiare rezultate din schimbările teritoriale survenite după încheierea războiului mondial au reţinut în mod deosebit atenţia Conferinţei de pace de la Paris. In privinţa retragerii coroanelor, Tratatul de la S. Germain — consfinţind o stare de fapt — prevedea ca fiecare stat să-şi ştampileze bancnotele de coroane aflate pe teritoriul lor în 2 luni de la semnarea tratatului. In 12 luni de la acelaşi termen biletele ştampilate trebuiau înlocuite cu moneda naţională. Condiţiile în care statele urmau să ramburseze coroanele le stabileau fiecare în parte. In timp de 14 luni de la semnarea tratatului, bancnotele ştampilate, retralse şi înlocuite trebuiau să fie înaintate Comisiei de Reparaţii de la Paris, care proceda la lichidarea Băncii Austro-Ungare126. In schimbul coroanelor retrase pentru suma de 4 353 713 808 lei, România a primit, la lichidarea Băncii Austro-Ungare, doar 2 200 000 000 lei127. Unificarea monetară, deşi s-a realizat cu destulă întîrziere şi a fost însoţită de întinse speculaţii financiare, a însemnat un important pas pe calea normalizării situaţiei financiare a ţării. Merită a fi relevat şi faptul că în perioada de după 1 decembrie 1918 s-au Schimbat coroane cu lei şi la cursul de 1—1, dar în cazuri cu totul speciale. Astfel, pe baza unei hotărîri a Consiliului de Miniştri din decembrie 1918, au beneficiat de acest curs favorabil miniştri transilvăneni, delegaţi ai Consiliului Dirigent şi funcţionari stabiliţi la Bucureşti, delegaţi din partea Transilvaniei la Conferinţa de pace şi la birourile de propagandă din Paris, Berna şi Roma. Toate asemenea schimbări au fost ordonate şi contrasemnate de Ministerul de Finanţe128, nefiind în nici un 124 V. Slăvescu, op. cit., p. 290. 125 H. Maniu, op. cit., p. 260. 126 I. Lapedatu, Lichidarea monetară a Băncii Austro-Ungare după Tratatul de la Saint-Germaine, „Analele Statistice şi Economice“, nr. 2—3, din 1920, pp. 12—14; Idem. Chestiuni de finanţe, pp. 48—49; Idem. Condiţiunile financiare ale Tratatului cu Austria, „Independenţa Economică“, nr. 21—24 din 1920, pp. 1—3; Gh. M. Dobrovici. op. cit., p. 345. 127 Gh. M. Dobrovici, op. cit., p. 363. 128 Vezi scrisoarea lui O. Kiriacescu, „Patria“, nr. 56 din 13 martie 1920.
