Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
25 ACTIVITATEA CONSILIULUI DIRIGENT 469 Unificarea monetară a fost înfăptuită de guvernul Averescu, adus la cîrrna ţării la 13 martie 1920118. Prin Convenţia încheiată la 11 iunie 1920 între guvern şi Banca Naţională, guvernul primea un nou împrumut în valoare de 5 miliarde lei, destinat unificării monetare. Operaţiunea de retragere a leilor Băncii Generale, a rublelor Romanov şi Lwow, a coroanelor austro-ungare ştampilate urma să se facă de Banca Naţională, cu sprijinul Ministerului de Finanţe. După încheierea Convenţiei, guvernul a prezentat parlamentului proiectul de lege pentru unificarea monetară, adoptat, după dezbateri contradictorii, la 1 august 1920, apărînd în „Monitorul Oficial“ nr. 105 din 13 august 1920. Regulamentul de aplicare a ei a apărut în „Monitorul Oficial“ nr. 106 din 14 august 1920. Cursul de preschimbare a fost stabilit, prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 2649/1920, pentru o coroană 0,50 bani119, deşi în acel moment valoarea coroanei era de 20—25 bani120, sau de 25—33 bani121, ceea ce a adus mari profituri speculanţilor122. Operaţiile de retragere s-au desfăşurat între 20—24 august 1920, iar schimbarea lor a început la 1 septembrie şi a ţinut pînă la 10 septembrie 1920. Ştampilarea defectuoasă şi întârzierea retragerii coroanelor ştampilate a făcut ca faţă de cca 3,8 miliarde coroane123, cit se ştampilaseră în Transilvania, s-au prezentat la preschimbare 5,76 miliarde coroane. Dacă se adauga şi marea cantitate de coroane provenite din vechiul Regat, cca 1,5 miliarde, unde coroana n-a avut drept legal de circulaţie, se poate constata uriaşa contrabandă care s-a făcut cu coroanele. In to-118 Noi nu vom intra în detalii asupra felului în care aceasta s-a realizat, ci ne vom opri în special la problema preschimbării coroanelor. Pentru fenomenul în general, vezi: C. Kiriţescu, op. cit., pp. 272—287; V. Slăvescu, op. cit., pp. 286—291; Gh. M. Dobrovici, op. cit., pp. 359—303; A. Vijoli, op. cit., pp. 183; Petru Brateş. Unificarea monetară, „Economia naţională“, nr., 8—9 din 1920, pp. 135— 138; Ion I. Lapedatu, Chestiuni de finanţe.... pp. 48—49; Tr. Nichiciu, op. cit., H. Maniu, op. cit., p. 260 şi următ.; I. Dumitrescu, Moneta (în: Enciclopedia României, voi. IV. p. 509—518); X. Netta, op. cit., p. 465. 119 C. Kiriţescu, op. cit., p. 278; Gh. M. Dobrovici, p. 360. în Adunarea Deputaţilor, reprezentanţii din Transilvania au susţinut ca, la retragere, cursul coroanei să fie 1 cor. = l leu. D.A.D., 1920—21, pp. 301—302; 787. 120 V. Slăvescu, op. cit., p. 288. 121 Petru Brateş, Cu ce curs ar trebui să se schimbe coroana? „Economia naţională“, nr. 6—7 din 1920, p. 78; I.N. Angelescu, Raportul legii de unificare a valutei, D.A.D., 1920, p. 789. 122 C. Kiriţescu, op. cit., pp. 282—284; V. Slăvescu, op. cit., pp. 288—289. 123 în şedinţa Camerei din 26 februarie 1920, Ion I. Lapedatu a arătat că, din suma de 3,8 miliarde coroane, ponderea cea mai mare o aveau bancnotele de 1 000 cor. (45°/o), în timp ce bancnotele de 10 000 cor. nu reprezentau decît 3%. Cele mai multe ştampile false s-au găsit pe bancnotele de 10 000 cor. cca 60%, pe cele de 1 000 cor. ştampilele false circa 25—30%, dar reprezentau o sumă de 400—500 milioane. D.A.D., 1919—1920, p. 700.
