Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
9 ACTIVITATEA CONSILIULUI DIRIGENT 453 Transilvaniei unit cu România. In condiţiile în care statele vecine îşi ştampilaseră biletele de coroane, România risca să rămînă ultimul refugiu pentru bancnotele din ultimele emisii. Conştient de acest pericol Consiliul Dirigent, prin Resortul finanţelor, la 5 martie 1919, făcea atent guvernul asupra pericolului afluxului de coroane, care ar fi adus grave prejudicii vieţii economice din întreaga ţară33. Dificultăţile generate de circulaţia mai multor semne ale valorii pe teritoriul Transilvaniei au determinat Consiliul Dirigent să iniţieze şi alte acţiuni menite a grăbi unificarea monetară. In acest sens, în şedinţa din 4/17 martie 1919, s-a decis să se intervină pe lingă Ministerul de Finanţe în vederea convocării cît mai urgente a unor consfătuiri la. Bucureşti, la care să participe toţi factorii interesaţi. în aceeaşi şedinţă, s-a mai hotărît începerea pregătirilor necesare pentru ştampilarea coroanelor35 36. La Bucureşti s-au ţinut, într-adevăr, mai multe consfătuiri, la care s-au discutat chestiuni referitoare la ştampilarea coroanelor37. în cadrul amintit şi, firesc, în altele, s-au analizat pe larg rosturile ştampilării, aspectele tehnice de realizare, efectul ştampilării asupra cursului coroanei, locul ei în ansamblul problemelor privind unificarea monetară. Participanţii şi-au exprimat şi destule rezerve privind efectele ştampilării asupra circulaţiei financiare, asupra menţinerii cursului coroanei, a stăvilirii contrabandelor. Evident, aceste rezerve erau determinate de cunoaşterea ineficienţei ştampilărilor anterioare, fie din ţară — e cazul leului de război, fie din statele vecine, de ex. în Iugoslavia38. Se considera în mod unanim că ştampilarea putea fi eficace doar în condiţiile în care coroanele ştampilate urmau să fie retrase din circulaţie într-un timp cît mai scurt. Opinii contradictorii s-au manifestat în legătură cu eventuala stabilire a unui curs fix între coroană ştampilată şi leu. în cele din urmă, 35 H. Maniu, op. cit., p. 252; C. Kiriţescu, op. cit., p. 273. 36 proces verbal din 4/17 martie 1919. 37 La aceste consfătuiri au participat; Oscar Kiriacescu ministru de finanţe, Ştefan C. Pop, ministru pentru Transilvania, Vintilă Brătianu, Mihai Popovici, consilier pentru Transilvania Grigore Eremie, consilier la Res. de finanţe, Sever Dan, consilier pentru Transilvania la Ministerul de Finanţe numit de Consiliul Dirigent la 6 februarie 1919; G. D. Creangă. Vasile Vlaicu subşef de secţie şi Ion I. Lapedatu, secretar general la Resort, cf. Ion I. Lapedatu, Chestiuni de finanţe... p. 70; Gh. M. Dobrovici, Istoricul dezvoltării economice şi financiare a României şi împrumuturile contractate 1823—1933, Bucureşti, 1934, p. 345. 38 Ion I. Lapedatu, op. cit., p. 69; Vintilă Brătianu, referindu-se la consfătuirile privind ştampilarea, arăta că şi-a exprimat cu acele ocazii scepticismul faţă de speranţele puse de unii în faptul că, prin ştampilare, cursul coroanei va creşte. D.A.D., 1919—1920, p. 631; Aurel Vlad a declarat, în şedinţa Camerei din 18 decembrie 1919, că a întrevăzut, ineficienţa ştampilării în condiţiile în care părţi din Transilvania nu erau controlate încă de Consiliul Dirigent. D.A.D., 1919—1920. p. 112.
