Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
3 ACTIVITATEA CONSILIULUI DIRIGENT 447 au fost redeschise5. Peste cîteva zile, în scopul de a evita înstrăinarea bunurilor existente pe teritoriul Transilvaniei, Resortul de finanţe propune şi Consiliul Dirigent aprobă punerea sub sechestru a imobilelor, efectelor şi valorilor sucursalelor şi ale filialelor băncilor din Ungaria, precum şi asupra pretenţiilor de cont curent ial acestor bănci faţă de sucursale şi afiliate şi interzicerea libelării oricăror pretenţii pe care cetăţenii Ungariei le-ar avea asupra acestora6. Scoaterea din circulaţie a banilor de provenienţă străină şi înlocuirea lor cu leul emis de Banca Naţională a României, adică unificarea monetară, a fost una din complicatele probleme care, după desăvîrşirea unităţii de stat, îşi 'aştepta o grabnică rezolvare. Circulaţia leului pe întreg teritoriul ţării ar fi fost un eficient liant al procesului de uniformizare a vieţii economice, cerinţă obiectivă a societăţii româneşti. Condiţiile interne şi externe ale epocii au făcut însă ca unificarea monetară să fie precedată de alte acţiuni, unele pregătitoare, cum au fost stabilirea tipului şi a cantităţii de bancnote existente, reglementarea circulaţiei lor, stabilirea raporturilor financiare dintre leul românesc şi celelalte semne ale valorii din ţară, împiedicarea de a pătrunde în ţară noi cantităţi de bancnote emise în străinătate, combaterea speculaţiilor financiare, generate de un cadru economico-financiar specific. Ştampilarea banilor străini şi prin aceasta transformarea lor în bani româneşti ar fi avut menirea, în concepţia celor care au hotărît-o, să ferească piaţa internă de un previzibil aflux al bancnotelor străine şi, prin aceasta, să se menţină un curs oarecum stabil al acestor bani. Ştampilarea, cu ţelurile menţionate, a fost o măsură adoptată de state, care după primul război mondial aveau sub raport financiar o situaţie similară României. Cum e şi firesc, ştampilarea s-a început cu leul de război emis de ocupanţii germani prin Banca Generală Română. Prin Decretul-lege nr. 3552 din 3 decembrie 1918, publicat în „Monitorul Oficial“ nr. 206/1918, se stabilea ca termen de încheiere a ştampilării data de 1 ianuarie 1919, 5 Proces-verbal din 18/31 martie 1919; Vezi cîteva exemple de acest gen pentru: Banca Generală de Credit Ungară, Filiala Braşov, Cf. Arhivele Statului Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, II. dosar 5/1919, f. 37—40; Filiala Sibiu a Băncii agrare din Budapesta, Cf. Ibidem, f. 50; Filiala din Tîrgu Secuiesc a aceleaşi bănci, Cf. Ibidem, f. 31: Filiale din Aiud şi Luduş a Băncii agrare, Cf. Ibidem, f. 57—62; Filiala din Braşov, a Băncii Comerciale Ungare din Budapesta, Cf. Ibidem, f. 41—46. 6 Proces verbal din 21 martie/3 aprilie 1919.
