Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
418 MARCEL ŞTIRBAN 32 trarea sa în guvernul ţării, în decembrie 1919.82 Locul lui Victor Bontescu la Resortul agriculturii, ca şi al altor şefi de resoarte intraţi în guvern, a rămas neocupat avîndu-se în vedere, desfiinţarea iminentă a Consiliului Dirigent83. Ca secretar general al resortului pentru problemele agricole a fost numit, tot în decembrie 1918, Vasile C. Osvadă, funcţie pe care a deţinut-o pînă la desfiinţarea Consiliului Dirigent. Exponent al micii burghezii româneşti cu preocupări în domeniul economic-bancar, legate de viaţa satului mai ales, V. C. Osvadă a jucat un rol activ în cadrul Resortului de Agricultură. Cu un personal de specialitate foarte restrîns, Resortul Agriculturii a cuprins toate ramurile economiei agrare, zootehnice şi silvice şi a încercat să răspundă prin activitatea sa problemelor principale ce se impuneau spre rezolvare acestui resort. In acest scop şi-a creat în interior, ca organe centrale84 şi a organizat în exterior, ca instituţii de execuţie, servicii speciale, cu profil agricol, zootehnic, silvic, hidraulic etc. A format, de asemenea, organisme centrale sau teritoriale cu misiuni speciale (Consiliul Superior pentru reforma agrară, Comisia pentru arendări forţate şi reforma agrară, comisiunile locale şi judeţene de reforma agrară) şi s-a folosit în general de instituţiile administrative judeţene, de plasă sau comunale (prefecturi, preturi, primării comunale). Geografic aria de activitate a Resortului Agriculturii a fost aceeaşi cu a Consiliului Dirigent, iar ca timp, procesul de organizare locală în domeniul agrar a început odată cu preluarea puterii administrative locale. Resortul agriculturii s-a folosit chiar de personalul acestor instituţii. Treptat a avut loc preluarea vechilor instituţii agricole, zootehnice sau silvice şi, tot treptat, s-au pus şi bazele noilor instituţii de care aminteam mai sus. Resortul Agriculturii a desfăşurat o întreită activitate. A iniţiat sau pregătit prin organele sale interne, acele norme cunoscute de contemporani sub denumirea de circulare şi ordonanţe ce au stat la baza, acţiunilor cu caracter agrar din decembrie 1918 pînă în aprilie 1920. Pornind de la legislaţia moştenită, fără a o prelua în totalitatea ei, inspirate din 82 Tudorică M. şi Burlacu I., Guvernele României între anii 1866—1945. Liste de miniştri. Rev. Arhiv., 1970, 47, nr. 2, p. 442. 83 „Patria“, nr. 4 din 5 ianuarie 1920, p. 3. 84 Petrini E., Reforma agrară în Transilvania (în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureşul, 1918—1928 voi. I); R. Boilă, Consiliul Dirigent. Loc. citat; Iancu Gh., Despre formarea şi componenţa Cosiliului Dirigent. An. Inst. 1st. Cluj, 1969, 12, pp. 329—336.
