Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
27 LEGISLAŢIA AGRARĂ DIN TRANSILVANIA (I) 413 Acestor prevederi ce au reglementat problema pămînturilor expropriabile li s-au imputat chiar de către contemporani, şi nu fără temei, numărul prea mare al excepţiilor ce se puteau face şi care reduceau, în fond mult din conţinutul prevederilor.71 In general, ele s-au înscris în concepţia autorilor decretului-lege care, după cum ştim, au urmărit doar micşorarea latifundiilor, facultativ, în funcţie cu ceea ce considerau organele chemate să aplice reforma agrară oportun şi necesar Î%A Noua lege de reformă agrară pentru Transilvania din iulie 1921 a calculat cota intangibilă ce trebuia lăsată proprietarului, după criterii economice şi sociale, fără a se ţine seama de dimensiunile marii proprietăţi asupra căreia se aplica exproprierea73. Erau declarate expropriabile moşiile cultivate de proprietarii lor, suprafeţele ce depăşeau 50 de iugăre în regiunile de munte, 100 de iugăre în cel de deal, 200 de iugăre la şes — unde cererile de împroprietărire erau mari, 300 iugăre la şes — unde cererile erau mijlocii şi 500 iugăre la şes unde cererile puteau fi foarte uşor satisfăcute. Comitetul Agrar avea latitudinea de a reduce exproprierea sub 300 şi 500 iugăre pînă la limita de 200 iugăre şi să atribuie diferenţa pentru colonizare. Noua lege a stabilit apoi, în o serie de articole şi paragrafe, condiţiile în care se puteau face exproprieri totale sau parţiale. Şi unele şi altele au fost analizate într-o reuşită lucrare, recentă, dedicată reformei agrare din România de către istoricul D. Sandri\jj/ de aceea noi nu vom mai insista asupra lor. N-o facem şi din considerentul că noua lege şi-a găsit de fapt aplicarea în anul 1922, an ce depăşeşte cadrul cronologic al lucrării noastre. Pămînturile de cultură sau cele ce urmau să primească o astfel de destinaţie, expropriate, puteau fi împărţite, potrivit decretului lege 3911/1919 în loturi de completare, loturi de întregire şi loturi de colonizare. Decretul lege amintit nu a precizat suprafaţa loturilor. A făcut-o însă decretul lege 2478 din iunie 1920. Articolul 31 modificat a precizat că pămînturile expropriate se vor parcela în loturi de completare, loturi întregi de 5 iugăre şi loturi de colonizare de 7 iugăre. Acolo unde pămîntul cultivabil nu ar fi ajuns pentru împroprietărirea tuturor sătenilor îndreptăţiţi cu loturi de 5 iugăre, precum şi acolo unde mijlocul prin-Osvadă V.C., Reforma agrară ... p. 50. 73 Georgescu Mircea, Reforma agrară — principii şi metode in legiurile române şi străine. Bucureşti, 1943, pp. 66—67. 74 Sandru D., Reforma agrară din 1921 din România, Bucureşti, 1975; Cf. şi Muşat Mircea, Ardeleanu Ion, Viaţa politică în România 1918—1921. Bucureşti, Editura Politică, 1976; Relaţii agrare şi mişcări ţărăneşti în România 1908—1921, Bucureşti. Editura Politică, 1967.
