Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
412 MARCEL ŞTIRBAN 26 veau nemijlocit trebuinţelor normale de lemne de foc şi construcţie, proprietarilor sau personalului lor. Puteau fi expropriate în întregime şi acele proprietăţi care prezentau un deosebit interes din punct de vedere ştiinţific; toate proprietăţile imobiliare care au fost trecute proprietarilor respectivi după 1 noiembrie 1917 în baza ordonanţei fostului guvern ungar privitoare la restrîngerea liberei circulaţii a imobilelor; toate proprietăţile rurale, fără deosebire de caracter şi întindere ale alienaţilor şi curanzilor, fără descendenţi; toate proprietăţile rurale cu întindere mai mare de 20 de iugăre, care după 31 iulie 1914 au trecut unor proprietari care, pînă atunci, nu, se ocupau cu economia agrară, făcîndu-se excepţii numai cu transmisiunile ereditare legale. întreg terenul cultivabil de peste 30 iugăre în comunele rurale şi peste 10 iugăre în comunele urbane, din moşiile care, în cursul anilor 1918, au fost date 12 ani consecutivi în arendă sau în parte (cu unele excepţii). Decretul-lege 3911/1919 a prevăzut apoi exproprierea parţială a terenurilor cultivabile69. Oricine era proprietarul lor şi oricare ar fi fost capacitatea lui juridică — partea ce depăşea 500 iugăre. S-a putut micşora această suprafaţă pînă la limita de 200 iugăre şi în cazuri deosebite, în comune urbane, centre miniere, industriale etc. chiar pînă la 50 iugăre. Moşiile aceluiaşi proprietar ce se găseau în mai multe comune erau considerate ca fiind una singură, vechiul proprietar avînd dreptul de a alege — în limitele amintite — moşia sau partea de moşie pe care o dorea.70 71 Putea, de asemenea, să-şi mai rezerve o parte scutită de expropriere din moşia sa pentru un copil al său care pînă la 1 decembrie 1918 şi-a început studiile agronomice şi la terminarea acestora s-a dedicat economiei agrare. Coproprietarii unei moşii aveau dreptul — în condiţiile stipulate de Decretul lege 3911 — să-şi păstreze fiecare partea maximă scutită de expropriere. Erau apoi parţial expropriabile şi sesiile parohiale ce întreceau 32 de iugăre şi dotaţiile învăţătoreşti ce depăşeau 16 iugăre. Puteau fi, de asemenea expropriate, în condiţii speciale, cu aprobări speciale, şi părţi din terenurile cultivate cu vii, grădini de legume şi fructe, izlazuri comunale, păşuni de munte, păduri etc. Odată cu imobilele expropriate decretul lege 3911 îngăduia şi exproprierea drepturilor de apă, de vamă, fabricile, instalaţiile etc. 69 Hamangiu C., op. cit., p. 195. 70 Ibidem, p. 196. 71 Ionescu-Siseşţi G., Reforma agrară in diferite ţinuturi ale României. Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, 1920, nr. 4.
