Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
II. Istorie
LEGISLAŢIA PRIVIND REFORMA AGRARĂ DIN TRANSILVANIA, 1918—1921 (I) MARCEL ŞTIRBAN La sfîrşitul primului război mondial problema înfăptuirii unei noi reforme agrare în Transilvania — şi nu numai aici, ci pe întreg cuprinsul ţării — s-a înscris printre principalele probleme economice, cu implicaţii sociale, ce se impunea a fi rezolvată fără întârziere. Era un imperativ al vremii adus la ordinea zilei de cei ce se doreau, cu bună ştiinţă şi pe bună dreptate, beneficiarii acestei reforme. Era o rezoluţie pozitivă pusă pe o veche cerere a ţărănimii, amînată pînă atunci mereu. Decretele legii de reformă agrară din 1918, date pentru vechea Românie, în condiţiile ştiute, confirmă din plin acest lucru. Stările moştenite nu erau mai bune nici în celelalte provincii româneşti, dimpotrivă. Astfel, formula reformei agrare radicale, ce a rezultat la 30 noiembrie 1918 din confruntările manifestate, atunci, şi mai înainte, în cadrul burgheziei româneşti din Transilvania şi a socialiştilor, era, de fapt, ceea ce ţăranii au aşteptat în ajunul marii Uniri, aşa după cum au dovedit-o toate acţiunile lor ce au premers actul desăvârşirii unităţii politice şi naţional-statale. Vom urmări în cele ce urmează principalele etape parcurse de legislaţia reformei agrare din Transilvania, din decembrie 1918 pînă în iulie, 1921, făcînd şi unele mici consideraţii. Vom da, de asemenea, cîteva date în legătură cu istoricul unor instituţii create pentru pregătirea şi aplicarea reformei agrare şi, în încheiere, vom prezenta unele documente, cu caracter normativ, în problema reformei agrare din Transilvania. * Este bine cunoscut că la 1 decembrie 1918 se hotărîse la Alba Iulia înfăptuirea unei reforme agrare menită a promova nivelarea socială şi a 25*
