Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
5 O VECHE COLECŢIE ARHEOLOGICĂ 41 Analizînd prima grupă a ceramicii de tip Suciu de Sus (ceşti, urne etc.) ni se pare că ea este omogenă din punct de vedere stilistico-tipologic, ceea ce ne sugerează ideea că între cele două necropole, deşi, probabil a existat o diferenţă cronologică, decalajul între ele nu este atît de mare ca cel existent între necropola plană de la Suciu de Sus şi cea tumulară de la Lăpuş. Mai jos, analizăm în parte cele două grupuri de ceramică din colecţie, după criterii tipologice şi, evident, după presupunerile privind provenienţa : Suciu de Sus — „Poduri“ şi „Traian“. Ceramica culturii Suciu de Sus, faza clasică, cît şi grupul Lăpuş este aşa de caracteristică pentru această cultură încît separarea ei în cadrul colecţiei de restul materialului nu prezintă greutăţi deosebite. Ornamentaţia, pasta, forma sínt specifice culturii Suciu de Sus. In linii mari putem deosebi obişnuitele două categorii mari de ceramică: ceramică fină, lucrată cu grijă, cu pereţi subţiri (ceşti, străchini, etc.) şi ceramică de uz comun cu pereţii groşi (vase mari). Ca forme de vase se pot deosebi: Ceşti cu corp bitronconic sau tronconic, cu buza evazată, toarta supraînălţată, fundul drept, mai rar concav. Aproape toate exemplarele sínt ornamentate, în special cu spirale incizate (pl. II/l, 2) sau în excizie. Buza ceştilor în general este crestată, sub buză uneori găsim arcade excizate (pl. II/7), iar gîtul neornamentat (pl. II/7, 9, 10) sau decorat cu o bandă de linii crestate, formate din 3 sau 4 linii (pl. II/3, 8). Corpul este ornamentat cu o spirală, combinată cu alte motive sau cu linii orizontale, verticale sau oblice, excizate sau incizate (pl. II/l, 2), cu cercuri cruţate (pl. II/7) sau excizate (pl. II/10), ori cu zig-zaguri excizate (pl. II/5, 10). Culoarea lor este gri închisă, brună sau roşcată (nr. de inv. pl. 11/1=2295, pl. 11/2=2313, pl. 11/3=2296, pl. 11/4=2270, pl. 11/5=2093, pl. 11/6=2293, pl. 11/7 = 2289, pl. 11/8=2302, pl. 11/9 = 2303, pl. 11/10=2245). Analogiile acestor fragmente de ceşti le găsim în mai multe aşezări ale culturii Suciu de Sus, la Culciu Mare, Medieşu Aurit, Cidreag etc.14. săpate, ceea ce a indicat tehnica de săpătură foarte simplă a celor doi cercetători, presupunînd că mortul şi inventarul au fost aşezaţi în mijloc. Recent, C. Kacsó ne-a informat că în urma unei cercetări mai atente aceşti „tumuli“ reprezintă de fapt urmele ale unor locuri, de unde se obţineau cărbuni de lemn (mangal) în epoca feudală sau modernă. Pentru identificarea topografică, sigură a necropolei, şi în general pentru rezolvarea problemelor în discuţie, se impun cercetări temeinice la fata locului. 14 T.’ Bader, SC1V, 4, 1972, pl. 2/1—2, 14/1,4, 16/7. Menţionăm aici că fragmentele desenate (pl. II—VI) se găsesc în cele trei pachete amintite mai sus — notate de noi cu A—C, iar planşele cu fotografii (pl. VIII—XII) au fost executate după panourile de placaj pe care au fost fixate fragmentele ceramice, încă de D. Teleki.
