Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
14 ALEXANDRU POPA 4 O altă aşezare de epocă romană a fost identificată la Lechinţa, încă în 1925, cu prilejul săpăturilor ce s-au făcut în locul numit „Sălişte“87. Cercetările din acest punct au fost reluate şi amplificate în anii de după cel de al doilea război mondial, cu rezultate foarte frumoase. Ele au permis să se identifice aici o aşezare care, după materialul de factură dacică şi romană, aparţine populaţiei autohtone dacice ce îşi continuă viaţa, locuind în bordeie, şi în această vreme, cît şi după părăsirea Daciei de către autoritatea romană, după cum ne dovedesc descoperirile din cimitirul acestei aşezări care a fost identificat pe teritoriul G.A.S.88. Importante urme romane au mai fost identificate şi la Iernut. Pe teritoriul acestei localităţi, în punctul numit „Fundul Bedeelor“, a fost descoperită o villa rustica şi o necropolă de incineraţie cu urne de culoare brună sau roşie, încadrate în timp, cu ajutorul unei monede de la Severina, soţia lui Aurelian, în a doua jumătate a secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea89. In apropiere, la Hulpişti, la circa 300—400 m distanţă, a fost surprinsă şi o aşezare formată din bordeie, care, după materialul ceramic descoperit, datează tot din aceeaşi perioadă de timp, sfîrşitul secolului III şi începutul secolului IV e.n.90. După cum era şi normal, Moreştiul îşi are şi el partea de contribuţie în ceea ce priveşte epoca romană. Cu prilejul săpăturilor care s-au făcut pe „Podei“, a fost identificată o necropolă de incinaraţie cu ceramică romană, datată cu ajutorul unei fibule cu piciorul întors, în a doua jumătate a secolului III, mergînd, probabil, chiar pînă la începutul secolului IV e.n.91. Aşezarea corespunzătoare a acestui cimitir deocamdată n-a fost descoperită, în schimb, în punctul „Citfalău“, au fost săpate resturi de zidărie romană aparţinînd probabil unei villa rustica9'-. în completarea tabloului informaţiilor noastre cu privire la epoca romană, mai semnalăm, în cadrul acestui material, prezenţa unor urme romane la Batoş, pe terasa „Gledinel“93, între Cipău şi Ogra, în punctul 87 D. Popescu, Fouilles de Lechinţa, în Dacia, II, 1926, p. 309. 88 K. Horedt, Şantierul arheologic Moreşti, în SCIV, VII, 1956, 3—4, p. 674; I. H. Crişan, Un depozit de unelte descoperit la Lechinţa de Mureş, în SCIV, XI, 1960, 2, pp. 296—297; D. Protase şi N. Vlassa, Săpăturile de la Lechinţa de Mureş şi Cipău, în Materiale, VI, 1959, pp. 445—448; Şantierul „Aşezări slave în regiunile Mureş şi Cluj“, în SCIV, III, 1952, p. 321 sqq; D. Protase, Problema continuităţii; pp. 36—37. 89 N. Vlassa, Un cimitir de incineraţie de la sfîrşitul veacului III de la Iernut, în SCIV, XIII, 1962, 1, pp. 153—155. 90 Ibidem, p. 155. 91 K. Horedt, op. cit., p. 674; D. Protase, op. cil., pp. 38—40. 92 Ibidem. 93 V. Lazăr, In vatra judeţului, la Batoş — milenii de istorie, în Vatra, III, 25, din 20 aprilie 1973, p. 19; idem, Apulum, XIII, 1975, pp. 605—611.
