Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 6. (1976)
I. Arheologie
5 ACADEMIA ROMANA Şl DESCOPERIRILE... 15 numit „Cipăul Mic“94, în cătunul Sf. Gheorghe la locul numit „Pe şes“95 *, la Gligoreşti, pe terenul din spatele gării90, un tezaur de 600 de monede de argint din sec. I—II e.n. descoperit lingă Reghin şi un fragment de statuetă, reprezentînd pe divinitatea egipteană Isis (!?), de la Ozd97. Sperăm că toate aceste date, strînse acum la un loc, au reuşit să ne dea o imagine, chiar şi succintă, în ceea ce priveşte epoca romană, pe porţiunea Văii Mureşului care a stat în atenţia noastră. Socotim totodată că aceste informaţii, adunate din diverse reviste şi publicaţii, vor constitui un preţios şi util material în atenţia celor care vor studia în viitor această perioadă de timp, atît de complexă, cu atîtea probleme care îşi aşteaptă rezolvarea. Epoca de trecere la feudalism. începutul domniei lui Aurelian însemnează pentru provincia nord-dunăreană, Dacia, sfîrşitul unui capitol important al istoriei sale şi începutul unei lungi şi frămîntate perioade, cunoscută în istoria noastră sub numele de epoca de trecere la feudalism. In această epocă, ce se întinde în timp pînă în secolul al X-lea, a avut loc îndelungatul proces de constituire a limbii şi poporului român. în pagina de istorie, care se va făuri de acum înainte, Valea Mureşului îşi va înscrie numele la loc de frunte, prin importantele descoperiri făcute în această zonă. Cercetările arheologice întreprinse în cadrul şantierului, organizate într-o seamă de puncte, cum ar fi spre exemplu Moreşti, Cristeşti, Cipău, Iernut sau Lechinţa, ne-au adus foarte importante date în lămurirea problemei continuităţii şi persistenţei elementului autohton în zona văii Mureşului, după retragerea aureliană. Astfel, în această privinţă, sintern acum în situaţia de a demonstra în mod clar şi categoric, pentru toată lumea, că viaţa şi-a continuat cursul său în această zonă, evident în cadrul unor condiţii noi. Acest fapt ne este limpede demonstrat, aşa cum am văzut de pildă la Lechinţa, unde continuitatea de locuire este pe deplin dovedită la sfîrşitul secolului III şi începutul secolului IV e.n., de aşezarea autohtonă identificată pe „Sălişte“ şi de necropola corespunzătoare descoperită pe terenul G.A.S.98; sau ce altă dovadă mai elocventă am putea aduce, decit ceramica de factură dacică şi romană găsită împreună cu o monedă de la Severina în punctul „Fundul Bedeelor“, la Iernut, care datează în mod indubita94 N. Vlassa, Cercetări arheologice, în AciuMN, II, 19G5, pp. 28—31. 95 Ibidem, pp. 25—26. 99 Ibidem, pp. 28—31. 97 D. Protase, op. cit., p. 87. 88 Vezi nota 88 şi pp. 116—117.
