Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 5. (1975)
II. Istorie
164 IOAN GHIOREAN 2 dupä ce considera de datoria sa sä multumeascä public lui Rosetti, „carele a mijlocit realizarea unei dórinké fierbinte a bärbatilor nostri de litere §i a tuturor amicilor literaturii noastre“1, propune ca membri pentru noul vlästar al stiintei §i culturii románesti pe T. Cipariu, G. Baritiu, Gavril Munteanu, Alexandru Roman, Dionisie Pascutiu, Simion Mangiuca, Vincentiu Babes, Gheorghe Hurmuzaki si I. Sbierea. Intr-un alt numär al „Familiei“, doi corespondent socotesc necesar sä facä si ei unele propuneri, sugerind ministrului Rosetti pe urmätorii: G. Sion, V. A. Urechia, V. Alecsandri, I. Heliade Rädulescu, T. A. Laurian, Dimitrie Bolintineanu, Al. Papiu Ilarian, Gh. Asachi, B. P. Ha§deu, Gh. Misail, Gr. Grandea §i I. Caragiani2. Tot acum, sub semnätura lui Sigismund Borlea, redactorul ziarului „Concordia“ publicä scrisoarea deschisä a acestuia asupra aetivitätii meritorii in domeniul filologic-lexicografic desfä§uratä de Iosif Hodo§ (näscut la 20 octombrie 1829, in Bandul de Cimpie, judetul Mures), doctor in stiinte juridice al Universitätii din Padova, care „posedä un material foarte bogát mai ales pentru un dictonar románesc“3 4. Ales membru fondator al Societätii literare románé (aceasta a fost denumirea initialä a Academiei) prin decretul Locotenentei Domne§ti din 22 aprilie 1866, ca reprezentált al Maramure§ului (impreunä cu Al. Roman), Iosif ílodos se bucura deci de un prestigiu tot mai maré in rindul intelectualitätii, in rindul tuturor acélóra care — prin scris, cuvint §i actiune — se aflau ín fruntea luptei pentru unitatea culturalä §i politicä a intregului popor. Aceste nobile idei il vor cäläuzi in intreaga activitate stiintificä desfä§uratä in cadrul Academiei Románé. Din motivele cunoscute, sesiunea inauguralä a Societätii literare románé a avut loc un an mai tirziu, in 1867, iar solemnitätile prilejuite de sosirea membrilor ardeleni in capitala Romäniei au luat proportiile célúi mai vibrant mesaj al unitä^ii culturii nationale. Dupä discursui de bún venit rostit de Ion Fälcoianu, la 31 iulie, in fata multimii care ii asteptase pe fratii lor din celelalte pro-1 Familia, II, nr. 11 din 15/27 aprilie 1866. 2 Idem, II, nr. 12 din 25 aprilie / 7 maá 1866. 3 Concordia, nr. 34, din 28 aprilie /10 mai 1866. 4 E. Hodo$, О viapä de luptä, suferinpä si nädejde, Sibiu, (1940), p. 71; Dan Berindei, Infiinparea Societäpii literare (academice) (1866) si sesiunea din 1867, in „Studii.“ Revistä de istorie, IX (1956), nr. 5, p. 33.
