Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 3-4. (1972)
Istorie
13 POPULAJIA SCAUNULUI MURES 191 bazá pentru alimentaria täranului. lobagii stápineau doar о singurá moará (5,26%), dar venitul ei nu reprezenta decit 1,93%. Mejtejugurile erau mai pu(in imbráfijate de iobagi, existenja asigurindu-ji-o din cultivarea pámintului, ei obfinind doar 11,28% din veniturile realizate din asemenea ocupai;íi. Din suma banilor da^i imprumut partea iobagilor era de numai 3,05%, dar datoriile lor reprezentau 17,94%. Simpla comparare a ultimelor douá cifre demonstreazá dar procesul de índatorare a gospodáriei iobágejti, determinat de sporirea excesivá a impozitelor. La rindul lor, nici iobagii nu constituiau о categorie socialá omogená. Se poate constata $i in sinul lor о diferentiere destul de accentuatá. Deji in medie unui iobag íi reveneau 5,97 cíble de arabil, 2,70 care de fin finefe, $i 0,80 zile de sapá vita de vie, intilnim mulfi iobagi scápátafi, complet minapi (la Cornejti sau la $tefánejti) sau cu pufiná avere (Hotejti. Miercurea- Nirajului ji altele), dar ji pe unii instäri^i, mai ales in satele din spre Ci'mpie. Astíel, la Tiptelnic unui iobag ii reveneau 15,1 cible de arabil, 6,8 care de fin fine{e si 3 zile sapá vifá de vie; la §áuja 24,8 cible de arabil ji 1,8 care de fin finete, iar la Cimpenita: 34 de cible de arabil, 14 care de fin finefe ji 4 zile sapá vita de vie. Din cauzá cá nu erau proprietari asupra mijloacelor de producfie, pámintul aparfinind nobililor, iobagii aveau diferite obligafii fafá de acejtia, ceea ce fäcea ca via^a lor sá fie mai grea decit о prezintá cifrele de mai sus. Totuji iobágia prezenta unele particularitáti fafá de cea din comitate. Astfel, aici predomina iobágia pe bazá de contract ji infeiegere, mojiile zise „mojteniri secuiejti" (majoritatea páminturilor nobiliare) fiind terenuri alodiale, date In folosinfa iobagilor pe termen limitat, de unde izvora ji о mai maré libertate personalá a iobagului, dar ji о nesigurantá mai maré in privinfa posedárii páminturilor. Aceastá particularitate a iobágiei a fácut ca aici sá lipseascá dijma, care era generatá de specificul posedárii pámintului. Totuji, ca urmare a íaptului cä tot mai multi nobili din comitate incep sá deviná proprietari pe pár{i de mojii din Secuime, iar dintre cei locali unii objin donafii asupra pámintului posedat, acejtia aduc iobagii in situatie asemánátoare céléi din comitate, care era mai asprä. e) Jelerií Jelerii formau о categorie socialá aparte, deosebitá de cea a iobagilor, atit in privinta drepturilor juridice cít ji in privinja posedárii mijloacelor de producfie. Juridic, unii erau liberi, cu drepturi egale cu cele ale secuiior liberi, оItii nu. Ceea ce i-a deosebit ji le-a dat caracterul de tárani dependendi era pozi^ia lor fafä de mijloacele de producfie. Diéta din Bistrita din 1622 a definit aceastá categorie socialá declarind jeleri pe „...cei pe care nobilul i-a dus la curtea lui ji i-a ajezat acolo" 23. Cu alte cuvinte. ;23) Monumenta Comitialia Regni Transilvaniae, Budapesta, 1874-1917, vol. VIII, pag. 14.
