Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 3-4. (1972)
Istorie
192 ALEXANDRU PAL-ANTAL - AUREL CHERTES 14 jelerul era täranul säräcit care nu avea teren de culturä propriu (sau daca avea, acesta era a$a de putin incit nu-?i putea asigura existenta de ре о zi pe alta). traia la curtea (sau terenul alodial) stápinului ?i primea pe un termen limitat о bucatä de pämint alodial, din care putea sä-$i asigure minimül de toate zilele, in schimbul cäruia era obligat la robotä sau la alte munci dupä cum a putut sä se inteleagä cu domnul. Prin faptul cä primea pämint pentru cultivare se deosebea $i de slugi $i servitori, care nu dispuneau de pämint. Numärul lor era in permanentä crejtere. In 1713 au fost conscrise 665 de familii, iar in 1722, 667. Dar aceste conscripsi cuprind doar pe cei care aveau ceva avere impozabilä: casä, pämint in hotarul satului sau animale. Cei färä case, cit ?i cei care lucrau doar pämintul alodial neimpozabil au fost omi$i de la conscriere, din care motiv nu cunoajtem numärul exact al lor, dar putem afirma cá erau mai mult decit au fost conscribi in izvoare. Pentru a cunoajte mai bine situatia ior materialä prezentäm pe scurt datele oferite de conscripta din 1722. in medie, о familie de jeler avea 2,52 cible de aräturä, 1,22 care de fin finete $i 0,12 zile sapá vitá de vie, cantitet care, in comparate cu celelalte categorii de tárani, sint foarte scázute, fiind insuficiente pentru asigurarea existen^ei lor. Dar intilnim $i in sinul jelenni о diferentere materialä destul de accentuatá. De$i, in majoritatea cazuriior, dispuneau de о avere minimá, in unele sate, ca la Ghindari, Neaua, Märculeni, Nicolejti, Ernei etc. jelerii nu aveau nici о bucatä de pämint. In alte párti, in schimb intilnim jeleri instärit, cum erau la Säu$a sau la Gäle$ti, unde unui jeler ii reveneau 15,1 cible arabil, 4 care de fin finete. respectiv 10 cible arabil, 3 care de fin finete $i 2 zile sapä vitä de vie. Din ansamblul populajiei contribuabile ei reprezentau 15,48%; le reveneau 15,18% din numärul sesiilor, dar numai 6,35% din terenul arabil cultivat $i 1,26% din vii. Din animale, ca ?i in cazul iobagilor, oile $i caprele aveau о pondere mai mare (22,05%), din celelalte spécii avind mai putine: 11,56% din boii de jug, 14,63% din váci, 14,88% din tineretul bovin, 12,68% din cai, 7,71% din porci $i 10,89% din stupi. Asemänätoare cu ale iobagilor erau proportiile ce le reveneau din producta principalelor plante agricole. Din productio de mei $i tátarcá aveau 15,83%, din porumb 17,58%, iar din tutun 18,38%. In rest productio, raportatá la numärul lor, era mai micá: 7,51% din griu $i secarä, 6,86% din orz $i ováz, 1% din vin etc. Mori nu aveau. In schimb din me$te$uguri realizau un venit anual de 1.351 florini, adicá 35,52% din total. De aici se poate deduce cá о bunä parte a me$te?ugarilor sáte?ti erau jeleri, din cauzá cá ei nu aveau pämint pe care sä-l cultive. Teritorial, jelerii erau repartizat destul de uniform in satele scaunului, cu excepta a 26 sate in care nu exista nici о familie (Vezi tabelul nr. 1). In cele mai multe sate (55), numärul familiilor de jeleri era intre 1—5 gospodärii, in 24 sate erau intre 6—10 familii, in 11 sate erau 11 — 15 familii, in 4 sate erau 16—20 familii, iar in 4 sate peste 20 familii: Band (32), Ungheni (27), Säbed (24), $incai (23).
