Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 3-4. (1972)
Istorie
3 CONTRIBUTU LA PROBLEMA LUSTRUITOARELOR DE OS NEOLITICE 149 atit geografic cit fi cronologic. Cite un asemenea os de netezit tinea cite о viatä de om. Tinára calfá, pe cale de a ajunge mester independent, ifi procura cite о piesä cu care apoi putea munci toatä viata. ln mäsura in care la moartea sa piesa mai era incá utilizabilä, unealta trecea, impreunä cu cunoftintele tehnologice, urmafului acestuia. Cizmarii numeau acest instrument ,,os pentru netezirea carimburilor". Era folosit numai de cizmari (mai mult de ciubotari). Pielarii, de pildä netezeau cu alte instrumente. Despre procesul de produc(ie putem spune, pe scurt, urmätoarele: dupä terminarea muncilor partiale preparatorii, pielea croitä in prealabil era bine intinsä pe caiapod (respectiv pe cäpu|ä). Aceastá piele intinsä era umectatä pufin cu о cirpá anume folositä, muiatä de apä. Apoi, cu osul de netezit, apásat de suprafata pielii, partea internä a acesteia era netezitä, cu о mifcare de trägere spre sine (atragere), totodatä curätindu-se aceastá parte interná. Trasul se fäcea numai drept, cäci de n-ar fi fost fácut afa, fata pielii s-ar fi zbircit, carimbul sau gura cizmei ajungind nepotrivite. Aceastá muncä delicatá cerea multá atentie. In timpul netezitului, pielea se mai intindea. Bucata astfei lungitá se trágea cu un clefte special fi se fixa cu cuie, pentru a nu se redresa fi a face zbircituri. Netezitorul de os era folosit cu succes fi la confectionarea cizmelor cu carimbul fácut din piele de talpá mai subfire. ln schimb, la netezirea cizmelor de piele de caprä nu se mai folosea un netezitor din os, ci unul fácut din lemn de com, cam de grosimea degetului mare. Lungimea acestui afa numit báj de frecat era de circa 60—70 cm. Botul fi carimbul cizmelor din piele de caprä se netezeau cu acest instrument, printr-un procedeu analog cu acéla al folosirii netezitorului din os. Dupä prezentarea acestei piese recente, drept analogie etnograficä modernä, putem aminti fi alte analogii, de data aceasta arheologice. Dupä amabila comunicare verbalä a lui N. Vlassa de la Muzeul de istorie din Cluj, ín botárul „Sälifte" al satului Lechinta de Muref (judetul Muref, comuna lernut), punct cunoscut fi prin importante descoperiri din alte epoci, s-a aflat in 1953, in ripa malului Muresului, о descoperire din sec. II—111, din epoca romaná, nevalorificatä incä cum s-ar fi cuvenit datoritä caracterului specific ce-l are9. Obiectele numai partial publicate 10, s-au gäsit intr-un vas rofcatnegricios, ornamentat sub git cu portative de linii drepte fi bandä ondulatä. In afarä de aplicile emailate, au mai fost in vas douä cosoare (fig. 3, nr. 5—6), precum fi о cutitoaie pentru indepärtarea resturilor de carne de pe piele (fig. 3, nr. 3), apoi о cute din gresie extrem de finä, probabil de provenienfä sträinä (fig. 3, nr. 7), deci numai ustensile stind in legäturä cu prelucrarea pielii! (Nu este cu totul exclus ca intreaga (?) descoperire a a-9. Informatie N. Vlassa. 10. Descoperirea a fost salvatä de N. Vlassa fi publicatä de K. Horedt, Cf. Untersuchungen zur Frühgeschichte Siebenbürgens, Bukarest, 1958, p. 20—22.
