Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 3-4. (1972)
Istorie
148 GÉZA FERENCZI, 2 Dupá pórerea noastrá concep(ia lui A. D. Alexandrescu corespunde adevárului. Pentru ornamentarea vaselor n-au fost intrebuintate, fiindcá pentru afa ceva se foloseau unelte ce puteau fi produse din materii prime mult mai ufor de prelucrat, iar acestei pareri i se opune fi constatarea cá majoritatea acestor piese n-au apárut din „centre de olárie", unde ar fi trebuit sá se iveascä in primul rind ín acest caz. Dar, daca ar fi fost foiosite in olárie, nici nu puteau ,,sá dispará" odatá cu terminarea unei anumite perioade. Dupá constatarea acestora, sá vedem la ce au fost foiosite uneltele de os — indiscutabil netezitoare — care formeazá subiectul notei de fatá? In colecfia Muzeului din Odorheiul Secuiesc, sub nr. de inv. 347 figureazá un obiect de os asemánátor acestora (vezi fig. 1 fi 2). Uzarea bilateralá a acestei piese, forma sa, ingustarea sa la mijloc, corespund intru tótul pieselor neolitice din diferite descoperiri fi, in primul rind piesei de la Larga prezentatá de A. D. Alexandrescu6. Unealta de la Odorheiul) Secuiesc este fácutá tot din fluierul piciorului (metatarsian) unei vite de virstá mijlocie (4—5 ani)7. In schimb, epoca ei de folosire este múlt mai recentá: dateazá, cél múlt, de la sfirfitul secolului trecut sau chiar de la inceputul acestui veac. A ajuns in muzeu impreuná cu matériáiul unui atelier de cizmárie din localitate. Dupá observatiile obtinute8, aceastá unealta de os a fost indiscutabil folositá de cizmari pentru netezirea pieilor fi indepártarea incretiturilor acestora. in legáturá cu folosirea actualá a acestor obiecte de os, trebuie sá nótám urmátoarele: pentru netezirea pieilor, cizmarii ifi procurau exclusiv fiuierefe picioarelor (metatarsian) unor vite, de la indivizi de 4—5 ani (oasele unó1 animale mai tinere erau ni(el prea moi, necorespunzőtoare, iar acelea ale unor exemplare prea in virstá, erau deja prea tari, neelastice). Materia primá se primea de la mácelárii, de indatá ce animalele erau táiate. Dupá prelucrare, din oase era indepártatá máduva (pentru a nu primi miros), apói erau uscate la foc. Dupá uscarea completá, eventualele resturi de carne erau rase cu bucá(ele de sticlá, apói osul era flefuit cu glass-papir, spre a fi cu tótul curat. Astfel obiectul era deja bún de folosit. Ingustarea obiectului in partea mijlocie nu era realizatá de la inceput, ci ea se forma in urma unei folosiri indelungate de mai multi ani. Lucrul se executa mai intii cu partea mai latá a osului, deoarece cu cit era mai latá aceastá suprafata cu atit reufea mai bine netezirea pieii. Un timp se netezeau numai cu о fatá a osului, numai dupá tocirea acesteia intorcindu-se instrumentul pe aceeafi fa(á. $i prin acest fapt, prin aceastá metodá de muncá se explicá uniformitatea tuturor acestor unelte, defi erau descoperite la distance mari 6. Op. cit., p. 339, fig. 1. — Singura deosebire sezisabilá este gradul tocirii. 7. Determinarea apartine medicului veterinär Märgineanu Ion din Odorheiul Secuiesc, cáruia ii aducem multumiri fi pe aceastá cale. 8. Detaliile privitoare la identificarea ustensilelor de os fi la folosirea lor le dedejinem de la főstül maistru cizmar din Odorheiul Secuiesc, Verestóy Ferenc, in virstá de 79 ani.
