Piti Ferenc - C. Tóth Norbert - Neumann Tibor: Szatmár megye hatóságának oklevelei (1284-1524) - A nyíregyházi Jósa András Múzeum kiadványai 65. (Nyíregyháza, 2010)
Előszó
PREFAŢĂ Volumul de faţă reuneşte peste patru sute de documente emise de reprezentanţi ai autorităţilor comitatului Satu Mare1. Apariţia acestui diplomatariu completează lista instrumentelor care facilitează cercetarea izvoarelor medievale produse de autorităţi comitatense din regiune. în acest sens, au fost publicate în două volume diplomele emise de comitatul Szabolcs (primul volum conţinând documente de la începuturi până la 1386, cel de-al doilea se referă la textele din perioada 1387-1526)2, în timp ce materialul documentar din comitatele Bereg3 şi Ugocea4 a beneficiat fiecare de câte un volum. Sătmarul şi aceste unităţi administrativ-teritoriale, în ciuda unor diferenţe notabile, au un specific comun, destul de important din perspectiva transmiterii izvoarelor scrise: pe teritoriul lor, în afara autorităţilor comitatense (scaunul de judecată al comitatului, sedes iudiciaria), nu a funcţionat nici un loc de adeverire. Desigur, regiunea intra în raza de competenţă a unei instituţii de acest gen. Locuitorii celor patru comitate menţionate apelau, în vederea întocmirii de acte, fie la conventul de la Lelez, fie la capitlul episcopal din Oradea5. Importanţa locurilor de adeverire era subliniată şi de faptul că scaunele de judecată ale comitatului, în această perioadă, îşi concentrau atenţia exclusiv asupra conflictelor uzuale ale nobilimii, propria activitate de emitere fiind direcţionată în acest sens. începând cu perioada angevină comitatul s-a implicat treptat şi în executarea poruncilor venite din partea forurilor de judecată de la curtea regală. Cu toate acestea, cazurile înaintate scaunelor comitatense se concluzionau rar cu sentinţe definitive, deoarece, de obicei, una dintre părţi strămuta procesul în faţa unui for superior, de la curtea regelui. Cum funcţiona, prin urmare, comitatul nobiliar? Metamorfoza comitatelor regale în comitate nobiliare a început în ultimele decenii ale secolului al XlII-lea. Evoluţia, desigur, nu s-a derulat de pe o zi pe alta, ci s-a întins pe un segment lung de timp, în cazul unor 1 Selecţia documentelor a fost realizată cu ajutorul bazei de date electronice a Arhivelor Naţionale al Ungariei: A középkori Magyarország levéltári forrásainak adatbázisa - Database of archival do cuments of medieval Hungary (Baza de date a izvoarelor arhivistice din Ungaria medievală) (http://mol. arcanum. hu/dldf/opt/a091002 ,htm?v=pdf&a=start) 2 Piti Ferenc: Szabolcs megye hatóságának oklevelei I. (Diplomele emise de autorităţile comitatului Szabolcs /.) (1284-1386) A nyíregyházi Jósa András Múzeum kiadványai 55. Szerk. Németh Péter. Szeged-Nyíregyháza, 2004. és C. Tóth Norbert: Szabolcs megye hatóságának oklevelei II. (Diplomele emise de autorităţile comitatului Szabolcs II.) (1387-1526) A nyíregyházi Jósa András Múzeum kiadványai 53. Szerk. Németh Péter. Budapest-Nyíregyháza, 2003. 3 Neumann Tibor: Bereg megye hatóságának oklevelei 1299-1526. (Diplomele emise de autorităţile comitatului Bereg 1299-1526) (A Szabolcs-Szatmár-Beregi Szemle Füzetei 3. sz.) Nyíregyháza 2006. 4 C. Tóth NorbertUgocsa megye hatóságának oklevelei (1290-1526) (Diplomele emise de autorităţile comitatului Ugocea 1290-1526) (A Magyar Tudományos Akadémia-Magyar Országos Levéltár Zsigmondkori Oklevéltár Kutatócsoport kiadványa) Budapest, 2006. 5 C. Tóth Norbert: Adatok a megyék és a hiteleshelyek közötti viszonyra a 14. és 15. században. (Date privind relafa dintre comitate şi locurile de adeverire) Századok 136. (2002) 351-364.
