Piti Ferenc - C. Tóth Norbert - Neumann Tibor: Szatmár megye hatóságának oklevelei (1284-1524) - A nyíregyházi Jósa András Múzeum kiadványai 65. (Nyíregyháza, 2010)
Előszó
comitate, fiind vorba chiar de decenii6. Potrivit cercetărilor de dată recentă, înfiinţarea noului tip de comitat s-a petrecut la sfârşitul anilor 1270, ca urmare a unei iniţiative centrale7. Acest fenomen demonstrează şi ritmul formării comitatelor nobiliare în regiunea noastră. Izvoarele cele mai timpurii referitoare la noua instituţie reflectă situaţia din comitatul Szabolcs (14 decembrie 1284)8, urmat la scurt timp de Satu Mare (1284/1285), Ugocea (сса. 1290)9 şi, în final, de comitatul Bereg (1 mai 1299)10. Ca şi pe vremea instituţiei regale, comitatul nobiliar este condus de un reprezentant al regelui: corniţele {comes), desemnat direct de rege din rândul baronilor. Al doilea în rangul ierarhiei comitatense este vicecomitele, numit iniţial curialis comes, ulterior vicecomes. Trebuie remarcată utilizarea imperfectă în literatura de specialitate a sintagmei de „comite suprem”, avându-1 ca locţiitor pe vicecomite. Izvoarelor medievale atestă că în fruntea unui comitat nu se afla un comite suprem {supremus comes), ci, întotdeauna, un comite {comes) auxiliat de un vicecomite {vicecomes). Corniţele din fruntea comitatului, respectiv vicecomitele, numit întotdeauna dintre familiarii superiorului său ierarhic, nu trebuiau neapărat să stăpânească pământuri în comitatul administrat. Totodată se poate observa şi în cazul comitatelor din această regiune faptul că vicecomitele provine fără excepţie din rândul nobilimii locale, posedând moşii în comitatul în care era ales să îşi desfăşoare activitatea. Această uzanţă a fost codificată abia în 1486, în paragraful 60 al decretului emis de regele Matia {Decretum maius). Potrivit acestui act normativ, corniţele trebuie să aleagă vicecomitele din rândul proprietarilor de pământ ai locului11. De pe la mijlocul perioadei angevine comiţii devin prezenţe discrete în viaţa publică a comitatului, conducerea scaunului comitatens de judecată şi activitatea judecătorească locală fiind lăsate pe seama vicecomitelui sau a vicecomiţilor12. Această evoluţie, influenţată şi de particularităţi ale circumstanţelor locale, s-a produs la momente diferite de timp în cazul fiecărui comitat în parte. Judecarea efectivă a pricinilor la scaunele de judecată, anchetele şi deplasările nu reveneau desigur exclusiv vicecomitelui. Prezenţe nelipsite din viaţa comitatului nobiliar erau juzii nobiliari {iudices nobiliarum, în documente de multe ori fiind menţionate sub formă de iudlium). In istoriografia mai veche s-au purtat discuţii aprinse, atât pe marginea originii denumirii funcţiei, cât şi cu privire la atribuţiile judelui nobiliar. Astfel de aspecte au fost clarificate între timp. Denumirea provine din rolul auxiliar al vicecomitelui în judecarea cazurilor, 6 Cu privire la comitate şi periodizarea activităţii lor, v. Tringli István: Megyék a középkori Magyarországon. (Comitate în Ungaria medievală) „Honoris causa.” Tanulmányok Engel Pál emlékére. (MTA TTI Társadalom- és művelődéstörténeti tanulmányok 40. - Analecta Mediaevalia III.) Budapest-Piliscsaba, 2009. 487-518. Funcţionarea comitatelor prin cazul comitatului Hunedoara a fost prezentată mai nou de W. Kovács András: Administraţia comitatului Hunedoara în evul mediu. Sargetia (Acta Musei Devensis) 35-36. (2007-2008) 203-240. 7 Vezi: Zsoldos Attila: Az özvegy és a szolgabírák {Văduva şi juzii nobiliari). Századok 137. (2004) 783-808. 8 Piti: Szabolcs 1.19/1. 9 Vezi: C. Tóth: Ugocsa 25/2. 10 Neumann: Bereg 27/1. 11 Decreta Regni Hungáriáé 1458-1490. Francisci Döry collectionem manuscriptam additamentis auxemnt, commentariis notisque illustraverunt Georgius Bónis, Geisa Érszegi, Susanna Teke. Akadémiai Kiadó, Budapest, 1989. (Magyar Országos Levéltár Kiadványai II. Forráskiadványok 19.) 299. 12 C. Tóth Norbert: Szabolcs megye működése a Zsigmond-korban {Funcţionarea comitatului Szabolcs ín cursul domniei lui Sigismund de Luxembourg). Nyíregyháza, 2008. 27-28., 141. 12
