A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)
Szatmári Imre: A Munkácsy Mihály Múzeum története (1899-2009)
Criza economică din 1920 a avut efect şi asupra bugetului muzeului. Pe la sfârşitul deceniului, finanţarea a fost de doar 3000 de pengő, şi numai în 1930 suma s-a ridicat peste 5000 de pengő. Pe lângă cheltuielile de funcţionare, o parte mare din bani au trebuit să fie cheltuiţi pentru întreţinerea clădirii. Condiţii puţin mai favorabile apărute au fost influenţate, din nou, negativ, în 1930 de criză, astfel că bugetul muzeului a scăzut în 1934 până sub 2600 de pengő. Din 1932, director al muzeului a devenit Rell Lajos. După el, funcţia a primit-o, Korniss Géza (1888-1960), consilier cultural al oraşului. El a fost de altfel, din 1925, şi preşedintele comisiei muzeului. în legătură cu modul de funcţionare al instituţiei, sub coordonarea acestei comisii, studiile istorice efectuate menţionează că, din păcate, preşedintele ei, Korniss Géza, nu a înţeles esenţa muzeului, fiind interesat doar de expoziţii şi de manifestări spectaculoase, în orice caz, meritul său a fost că, în timpul Primului Război Mondial, în urma testamentului lăsat de văduva lui Munkácsy Mihály, Cecile Papier, relicvele lui Munkácsy au luat drumul spre muzeu. în această perioadă, au lucrat la muzeu fără onorarii, şi alţi specialişti, care de fapt erau angajaţii altor instituţii. Banner Benedek (1884-1968), profesor la şcoala civilă, s-a format ca arheolog şi etnografia universitatea din Cluj, unde în 1910 şi-a dat doctoratul în etnografie şi a primit post la muzeul din Timişoara. După Primul Război Mondial s-a întors acasă, în judeţul Békés, şi s-a stabilit la Békéscsaba. între anii 1925-1933 a condus colecţia de etnografie a muzeului, iar, mai târziu, a fost însărcinat cu depozitul de antichităţi, monede şi relicve. Pe lângă câteva săpături şi descoperiri mai mici, din această perioadă, datează importantele săpături arheologice de la Fényes, aproape de Békéscsaba, care au adus la lumina zilei cimitirul din era scită, cu bogate descoperiri. Colecţia etnografică a fost preluată în 1934 de pastorul evanghelic Linder László (1893-1980). Chiar dacă a fost un autodidactic în domeniu, el a considerat că sarcinile principale ale unui muzeograf sunt colecţionarea de obiecte, înregistrearea datelor legate de acestea şi valorificarea expoziţională a pieselor. Depozitul de artă a fost preluat, în jurul lui 1930, de artistul plastic Mokos Józsefi 1892-1972), profesor la şcoala civilă, care a organizat un program de expoziţii de artă plastică, de un înalt nivel. îngrijirea colecţiilor de ştiinţele naturii a fost încredinţată lui Tarján Tibor (1879-1945) avocat, care a intrat în munca de la muzeu ca student. Omitolog autodidact, el a creat colecţia de ornitologie, iar publicaţiile sale conţin multe date interesante şi valoroase. Desfăşurătorul cheltuielilor muzeului din 1930, păstrat în arhivă, ne permite să vedem exact că, între 1931 şi 1938, s-au cheltuit în total 4800 29
