A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)
Martyin Emília: A gyulai Erkel Ferenc Múzeum
Prima expoziţie, organizată de către Mogyoróssy János şi Haan Antal, a cuprins piese arheologice descoperite în judeţ şi fosile din colecţia lui Haan Antal. Conform obiceiului epocii, obiectele au fost expuse în dulapuri cu etajere din sticlă. Deşi la predarea colecţiei, Mogyoróssy a făcut un inventar scris de mână, activitatea de inventariere a obiectelor a necesitat mult timp. Cu munca de sistematizare şi inventariere au fost însărcinaţi Haan Antal şi Zsilinszky Mihály, însă la organizarea colecţiei lui Haan au colaborat şi Hampel József şi Pulszky Károly. Ei au sistematizat obiectele pe categorii, încât, la încheierea muncii, patrimoniul muzeului se compunea din: monede, piese arheologice, obiecte geologice, materiale de arhivă, cărţi şi o galerie de tablouri. Instituţia neavând spaţiu pentru depozitare, toate obiectele au fost expuse în expoziţie. Cu vremea, prin creşterea numărului de piese, sala de expoziţie a devenit foarte aglomerată, astfel că, pentru respectarea normelor muzeografice, a fost nevoie de noi spaţii, noi săli. Muzeul a desfăşurat, în acea perioadă, o serioasă muncă de specialitate. Au fost efectuate săpături arheologice, în mai multe localităţi din judeţ (la Füzesgyarmat, Szarvas, Gerendás, Mezőberény, Tótkomlós) iar materialele descoperite au reprezentat cu cinste instituţia la a VII-ea ediţie a expoziţiei de arheologie şi antropologie din Budapesta, precum şi la alte expoziţii din Budapesta şi Oradea. în ciuda acestor realizări, în această perioadă din istoria muzeului, au existat şi unele aspecte negative în funcţionare, şi anume orarul de vizitare era limitat iar spaţiul de expunere insuficient. La început, muzeul a putut fi vizitat doar de două ori pe săptămână, însă, la cerere, Mogyoróssy a rezolvat ca vizitarea expoziţiei să se poată face şi în afara programului. Abia mai târziu, din 1877, Privâr (Abafi) János, profesor la şcoala civilă, s-a îngrijit, ca, cei interesaţi, să poată vizita muzeul oricând. însă, din cauza orarului limitat, a spaţiului arhiplin cu piese, a sălii neîncălzite, în care erau expuse, expoziţia a început să aibă tot mai puţini vizitatori. Odată ce publicul din Gyula a cunoscut materialul expoziţional, a început să dispară miracolul noutăţii şi interesul faţă de muzeu. Singurul susţinător al muzeului a rămas „Societatea de Arheologie şi Istoria Civilizaţiei”, a cărei membri au fost profesori şi funcţionari. Totuşi, după un timp, aceştia nu au mai putut să sprijine asociaţia şi implicit nici muzeul. în plus, a scăzut şi elanul celor de la judeţ, care nu au mai susţinut instituţia şi nu s-au mai interesat nici de colecţionarea de obiecte, muzeul cunoscând o semnificativă decădere. în ceea ce-i priveşte pe conducătorii muzeului - inclusiv Mogyoróssy - aceştia, de la început, şi-au îndeplinit, cu dăruire, sarcinile ce le-au revenit. în anul 1890, la vârsta de 85 de ani, Mogyoróssy a demisionat din 139
