A Békésvármegyei Régészeti és Művelődéstörténelmi Társulat évkönyve I. kötet (Békéscsaba-Gyula, 2010)
Aurel Chiriac: A Bihar megyei és Nagyváradi Történeti és Régészeti Múzeum Társulattól a Körösvidéki Múzeumig
de arheologie şi istorie a judeţului Bihor şi a oraşului Oradea, primind însă un sprijin substanţial financiar din partea Inspectoratului general al muzeelor, creat de statul român. Astfel, se trece la reorganizarea şi modernizarea expoziţiei, lucrările terminându-se în data de 27 ianuarie 1919. Muzeul începe să funcţioneze din anul 1921, prilej cu care a fost editat primul ghid bilingv (română-maghiară) al unui muzeu din Transilvania. în anul 1922 patrimoniul muzeului cuprindea 14.080 antichităţi, 1369 obiecte de etnografie, 824 opere de artă, iar biblioteca 8132 de volume. în anii interbelici, un grup de intelectuali români, orădeni şi bihoreni au întemeiat, la 23 iunie 1929, Casa Naţională a Bihorului, cu sediul în hotelul Regina Maria (Str. Republicii). Aceştia şi-au propus „înfiinţarea unui muzeu etnografic al frontierei de vest”, care urma să fie deschis în primăvara anului 1932, în clădirea actualului muzeu Ady Endre. Colecţia de etnografie a Casei Naţionale a avut la început 49 de piese, achiziţionate toate în anul 1930 din 22 de gospodării din Poienii de Sus şi Pietroasa. între anii 1930-1933 principalele obiective ale Casei Naţionale a Bihorului erau găsirea unui local pentru expoziţie şi îmbogăţirea colecţiei cu piese etnografice româneşti, în principal. Ca locaţie, Consiliul de administraţie al Casei Naţionale s-a stabilit la etajul unu al palatului său, de pe strada Republicii nr. 13. în anul 1932 s-a aprobat ca Reuniunea femeilor române din Beiuş să expună aici permanent, într-o vitrină, piese de artă ţărănească. De altfel, prin grija acesteia fusese deschisă, între 7-13 noiembrie 1926, la Oradea, iar mai apoi, între 15-20 noiembrie la Beiuş, cea dintâi expoziţie de artă populară românească din Bihor. După închiderea expoziţiei, obiectele au fost cumpărate de primarul oraşului Oradea, George Tulbure, care dorea să înfiinţeze un muzeu etnografic, pe lângă Biblioteca publică a municipiului. în 1933, Consiliul de administraţie al Casei Naţionale se adresează Primăriei şi Prefecturii pentru a cere sprijin în vederea îmbogăţirii colecţiei. La 20 ianuarie 1934, în şedinţa Consiliului de administraţie era menţionat că „se puseseră bazele unui muzeu al Casei Naţionale în fosta sală de şedinţe”. Din cele 166 de obiecte aflate în inventarul din anul 1933, 49 provin din colecţia ASTREI, iar 101 din cea a Primăriei. într- un alt inventar, păstrat la Biblioteca Judeţeană din Oradea, datat 15 noiembrie 1933, sunt înşirate 101 obiecte cu denumirea lor. Primăria donează muzeului încă 18 obiecte în cursul anului 1934, numărul donatorilor crescând însă considerabil, mai ales după inaugurarea oficială a muzeului, pe data de 28 mai 1934. Preocupările muzeistice ale Casei Naţionale, al cărei preşedinte era profesorul universitar Lazăr Iacob, iar secretar avocatul Ştefan Mărcuş, se extind de la etnografie la istorie, numismatică, arheologie, colecţia îmbogăţindu-se apoi cu fotografii, obiecte 108
