A Békés megyei múzeumi kutatások eredményeiből (A Békés Megyei Múzeumok Közleményei 11. Békéscsaba, 1988)

Csobai Lászlóné: Egy román nyelvű kéziratos katonakönyv az első világháború idejéből

Patanua mea din 1915 in timpu războiului european ca catană Frunză verde earbă creaţă! In anul 1914 patru sprezece! Frunză verde lemn uscat, Pe nune cătană mau luvat, Frunză verde alunului, în postul crăciunului, Frunză verde de stejar, Vine în 15. mărţisjor, Frunză verde lemn uscat, Vine poruncă dela înpărat, Inima mi sau săcat, Cind am văzut plogat, Se ne gătim de plecat, în cinsprezece martie, Cătană la infanterie, Toţi cari am fost asentaţi, Cind plogatu lam cetit, Inima misa încremenit, frunză verde lemn uscat, înainte de ceam plecat, Senătate mam luat, Dela tată dela mamă, Dela fraţi dela surori, Dela vecini iubitori, Frunză verde mătrăgună, Toţi plâng şi suspină, Dela buna mea soţie, Dela prunci draji mei, Acum mă duc de cătană! Te serut iubită mamă, Ea plinjea şi suspinea, Şi din ochi lăcrăma, Drag iubitul meu soţi, Cînd îi ajunje se mă, coţi Eu rămân sângură, Lăcrămând din inimă, Şi cei doi copilaşi suspină, Eu merg pe cale străină La gară am pornit. Cu pretini mam întâlnit, Când în gară am intrat, Fonokii, ţignal a dat, Se stăm gata de plecat, Soţie miuam sărutat, Şi ia tot au lăcrămat, Inima mie meau secat, Apoi am fost gata de plecat, în vagone neam suit, Trenul îndată a pornit Şi în ciaba am sosit, Noi cu toţi neam scoborît, Frunză verde foe lată, Neam dus cu toţi în căsarmă, Frunză verde rozmarin, Dar ce se vez acum, Un ţugsfiler cam bătrân, Strigă pe noi ca pe câni Frunză verde fir de plută La barăci ca se ne ducă, Frunză verde cu trei flori Ne ea la mână un feldveber, Frunză verde fir de spini, Apoi vine un domn bătrân, Şi eu nul cunoşteam, Ziceam că e căpitan. Frunză verde floricică, în 4 părţi neau înpărţit. Şi îndată ne grăia, Voi cu toţi se ascultaţi, De ai voşti comandanţi, Cât mai iute se învăţat, La luptă ca se plecat, Frunză verde fir de flore, Ne duserăm după ţole, Frunză verde lemn uscat, Eram gata de înbrăcat, Şi în barăci neam aşezat La fieşte care loc nea dat, Pe prici şi pe strojeac, Frunză verde erbă creaţă,