Állami Gimnázium, Kolozsvár, 1941
33 Intorcânduse de acolo, merge acasă pentru a lua rămas bun şi ne băgând de seamă îngrijorarea prietenilor săi, în lunaNoembrie a anului 1819 porneşte — uşor îmbrăcat par'că s'ar duce la câmp pentru a se înviora — la Asia, In România vrea să înveţe limba turc; n că, apoi pe un vapor grec pleacă in Egipt, Alexandria, La Cairo nu poale staţiona din cauza ciumei, trece cu vapor la Cipru, pe urn ă la Siria. La Aleppo soseşte pe jos, şi in haine orientale ajunge pe fluviul Tigru pe plută la Bagdad, De aici porneşte uşor cu ajutorul consulului englez mai departe. Din Buchara din cauza agitaţiilor războinice r.u poate să treacă mai departe in Asia de Mijloc şi de aceea se duce in India, ca prin Tibetul apuseau să poată ajunge la Mongolia, Banii aduşi de acasă s'au epuizat, oricât de mult i-a economisit. Se scria pe atunci 1822 şi dânsul tot fără rezultat trebua să rătăcească in regiunile deşerte ale Himalaiei fără a putea ajunge în Mongolia. Se întoarce la Kasmír şi acolo întâlneşte un călător englez pe W. Moorcroft, care se ducea la Ladákh ca să ofere Regatului Tibe- tan de Vest, protecţia engleză. Trimisul englez recunoaşte valoarea cunoştinţelor sale vaste şi a talentului pentru limbi al lui Kőrösj Csorna — sau cum i-se spunea în Asia „Skander bég" şi încearcă să le pună în slujba intereselor imperiului englez. Insă Regatul Tibe- tan priveşte cu neîncredere prietenia engleză şi voiajorul descoperă, că numai cunoaşterea perfectă a limbei tibetane ar putea să inspire încredere a Tibetanilor. Atrage atenţia lui Körösi Csorna Sándor asupra limbei misterioase tibetane, pe care încă nici un european n'a putut-o învăţa şi îi predă un dicţionar tibetan primitiv întocmit pe la 1760 de un misionar italian, părintele Giorgi, Körösi Csorna nu ştia nimic despre călătorului englez, pe dânsul îl interesa limba tibetană şi secretele bibliotecilor mănăştirilor tibetane şi primeşte sarcina grea a studiului limbii tibetane ca să ajungă şi cu aceasta mai aproape de cunoaşterea popoarelor asiatice şi prin aceste de strămoşii Maghiarilor. Studiul limbei tibetane era insă o problemă mult mai grea decât se părea. Körösi Csorna Sándor petrecu ani lungi în stâncile mănăstirilor lamelor tibetane, — unde în iarna grea şi lungă tibetană nu se cunoaşte soba, nici luminatul — şi se hrăneşte în felul Tibetanilor; cu făină de orz p ăjită şi bea ceaiul lor pe care îl amestecă cu untură de oaie. Intre timp cu ajutorul savantului lama, Szangje Putszog, adună 40.000 de cuvinte tibetane ale căror ii ţeles îl notează în mod conştiincios. Când opera se aproprie de sfârşit, coboară la staţiunea de frontieră a Englezilor, unde credea ca va fi primit ca prieten, dar
