Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - A zsombolyai uradalom idővonala
Szilágyi Mária - Anica Draganic DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM Srpska Crnja/Szerbcsernye de azi, Cernea Ungurească/ Magyarcsernye, precum şi Cestereg/Csősztelek. Probabil aceste aşezări au avut iniţial o structură neregulată, iar reţeaua stradală regulată a fost realizată undeva pe la începutul secolului al XIX- lea. Satul Roggendorf le-a intrat în posesie doar la sfârşitul secolului al XlX-lea, când şi-au extins domeniul cu această parte de moşie. Aşezările înfiinţate pe teritoriul latifundiului urmau în mare instrucţiunile trasate de Maria Tereza în Patenta de colonizare. în secolele XVIII—XIX, le erau caracteristice structura stradală regulată, străzile largi, ce serveau protecţiei împotriva incendiilor, şi casele identice, tipice pentru Câmpia de Sud. „în general, în Banat toate satele au fost construite după un proiect regulat, pentru că aproape toate sunt aşezări înfiinţate în timpul secolului trecut. Planurile nu au fost unitare, pentru că diferiţii demnitari sau moşieri preferau proiecte diferite. Cele mai multe au fost proiectate a fi de formă pătrată, având în mijloc un spaţiu liber, aici se găseşte biserica, clădirea autorităţilor locale, piaţa este secţionată în lung şi în lat de mai multe străzi foarte largi, în acestea stau la distanţă egală casele de locuit şi curţile. Deoarece Banatul este un teren complet neted, ca o tablă de şah, aici fiecare proiect a fost uşor de implementat, nu au apărut obstacole naturale” (KOHL, 2014. 268.). In a doua jumătate a secolului al XlX-lea, în sânul populaţiei germane, întotdeauna mai dezvoltate, s-au răspândit aşa-numitele case şvăbeşti, care prin aspectul lor urban au schimbat imaginea rurală de până atunci, întregul teritoriu al satelor colonizate, Cernea Neamţ (Srpska Crnja), Cernea Ungurească (Nova Crnja) şi Cestereg (Cestereg), a reprezentat posesiunea familiei baronului, mai târziu contelui, iar locuitorii puteau lua pământurile doar în arendă, încheind pentru aceasta un contract cu stăpânul moşiei. în 1873, locuitorii din Cernea Neamţ, Cernea Ungurească şi Cestereg au avut pentru întâia oară posibilitatea de a cumpăra definitiv de la stăpân terenul casei, curtea, grădina interioară şi via exterioară, cu achitarea plăţii în 20 de ani. Tot terenul agricol extravilan şi Als József Csekonics das Landgut pachtete und später erwarb, hat der Baron als ersten Schritt zur Aufblühung das Gebiet des Landgut bevölkert. Er hat mehrere Dörfer gegründet bzw. wieder zum Leben erweckt, wohin er Bevölkerung unterschiedlicher păşunile din jurul comunelor au continuat să reprezinte proprietatea exclusivă a familiei Csekonics până la începutul secolului al XX-lea, când le-au parcelat în parte şi pe acelea (MNL FML XIII. 5. 15. d. 9.). Prin această măsură au implementat o mică reformă agrară, deoarece au parcelat şi au vândut localnicilor din satele colonizate peste 6.000 de hectare de pământ. Familia de conţi strângea arendă după imobilele, pământurile aflate în proprietatea sa şi date cu chirie spre folosinţă, precum şi după lucrările pe care le executa. De pildă, se plătea chirie pentru moară, pentru terenul cârciumii, aratul, secerişul, cositul (MNL FML XIII. 5.15. d. 9.). Familia moşierească a purtat întotdeauna de grijă locuitorilor domeniului. Cotidianul Torontat din ianuarie 1898 relata în mai multe rânduri despre foametea ce s-a exacerbat în Jimbolia şi în împrejurimile sale şi despre generozitatea stăpânului faţă de supuşii săi: „Nobilul conte a reuşit prin acestea ca 280 de oameni din comuna Czernya, 120 din Magyar-Czernya (astăzi Nova Crnja), 60 din Csősztelek (astăzi Cestereg) şi Németcsernye (astăzi Srpska Crnja), şi 40 din Szerb Klári (astăzi Radoievo) să aibă muncă cu plată onorabilă şi pâine pentru familiile lor. Nu vrem să comentăm generozitatea altor oameni, dar suntem datori adevărului şi să nu trecem sub tăcere acest act nobil al contelui Endre Csekonics.” (Torontat, 1898, nr. 24). Imaginea aşezărilor s-a schimbat mult de-a lungul ultimului secol, dar majoritatea caselor din sate, aspectul lor exterior şi interior evocă şi astăzi perioada familiei Csekonics. Satele domeniului şi casele lor, anexele lor gospodăreşti nu se deosebeau prea mult de restul aşezărilor bănăţene şi caselor lor ţărăneşti. Specificul acestor sate este dat de faptul că şi astăzi sunt pătrunse de spiritul Csekonicsilor, şi astăzi sunt cele mai concentrate mărturii ale unei epoci apuse. Populaţia domeniului de la Jimbolia a vorbit întotdeauna cu veneraţie despre familia nobiliară, în ochii lor numele Csekonics întruchipa şi întruchipează şi azi conceptul bogăţiei strălucitoare şi al puterii fără margini (SZITA, 2002.136.). Nationalität, hauptsächlich Deutsche ansiedelte. Der deutsche Reisende Kohl schrieb in 1830 so über die Ansiedlungen: „Die Banater Großgrundbesitzer möchten für die neuen Dörfer immer deutsche Bauern ansiedeln. Diese sind in der Regel Bauer, die an 90 DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI...
