Szilágyi Mária: Domeniul de la Jimbolia - Das Landgut von Hatzfeld - A Zsombolyai uradalom (Székesfehérvár, 2016)
A zsombolyai Csekonics-uradalom és annak öröksége - Birtokigazgatási központok - majorok
DOMENIUL DE LA JIMBOLIA | DAS LANDGUT VON HATZFELD | A ZSOMBOLYAI URADALOM Szilágyi Mária - Anica Draganic necesare. Ministerul învăţământului public îşi exprimă în pagina oficială mulţumirea donatorilor cu suflet nobil” (Vasárnapi Újság, 1872, nr. 4). Un alt ziar laudă mărinimia contelui, subliniind că pe teritoriul domeniului de la Jimbolia, Endre Csekonics a fondat numeroase şcoli populare, şi tot mulţumită lui, cinci dascăli au participat în 1896 la Budapesta la un curs de manualitate. După aceasta, şi-au transmis cunoştinţele copiilor de argaţi, care ulterior le-au putut fructifica în mod corespunzător (Nyírvidék, 1896, nr. 40.). La fel ca în sate, religia juca un rol foarte important şi în maiere. Fiecare centru de administrare a domeniului aparţine din punctul de vedere al ierarhiei bisericeşti de aşezarea cea mai apropiată, fiind filii ale bisericilor din aceste sate. în 1907, stăpânul-moşier a ridicat cruci în fiecare maier, pentru a sigura credincioşilor o exercitare comodă a credinţei, şi tot el le şi întreţinea. Preoţii parohi din congregaţiile-mamă veneau în aceste părţi ale domeniului duminica şi în zilele de sărbătoare cu şarete primite de la stăpânul-moşier pentru a celebra serviciul divin. Vara, misele se desfăşurau la cruci, iar iarna într-o încăpere potrivită de pe teritoriul maierului (TRKPL, Magyarcsernye). în 1917, preotul paroh de la Cestereg relatează episcopului următoarele despre exerciţiul confesional, adică despre donaţia contelui: „Cu adâncă umilinţă raportez Domniei Voastre că mult stimatul domn conte Endre Csekonics mi-a dăruit un altar mobil dotat cu toate cele necesare, cu ajutorul căruia pot prezenta în încăperi potrivite de pe maierele ce aparţin de parohia mea, misele de duminică şi din zilele de sărbătoare.” (TRKPL, Csősztelek). Aproape fiecare maier avea specificul propriu: în unele predomina depozitarea produselor agricole, în altele, zootehnia, atelierele sau chiar unităţile de prelucrare. Familia Csekonics nu doar practica o agricultură la nivel înalt, activitate recompensată cu o recunoaştere nobiliară de către împărat la expoziţia Millenium (Köztelek, 1896, nr. 105.), dar şi produsele sale finite erau renumite. Inventarul detaliat al anexelor mobile şi imobile ale majorităţii fermelor de pe domeniu este oglindit în procedura de succesiune a contelui loan Csekonics (MNL FML XIII. 5. 5. d. 3/1-2). Domeniul Csekonics era traversat de o linie de cale ferată câmpenească lungă de 60 de kilometri (BOROVSZKY, 1911. b 211.), cu tracţiune cu cai, numită de localnici „lóré“. Această cale ferată lega maierele de restul domeniului şi era folosită primordial pentru transportul mărfurilor. Şi construirea căii ferate industriale demonstrează că în primul rând familia Csekonics a avut interesul de a înfiinţa linia ferată Becicherecu Mare (Zrenjanin) - Jimbolia, pentru că astfel au uşurat semnificativ transportul produselor între domeniul de la Jimbolia şi lumea largă. Prima linie industrială lungă de 2 kilometri lega Cernea Ungurească de Pusta Bozitó. Contractul a fost încheiat între conducerea Căilor Ferate de Interes Local Torontal şi contele Endre Csekonics încă în iulie 1898. Acesta stipula drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, adică Endre Csekonics a construit şi întreţinut linia (MÁV Zrt. AKT 265/a). în 1911, Monitorul Căilor Ferate şi Transportului/Vasúti és Közlekedési Közlöny scrie următoarele despre extinderea liniei ferate industriale: „în scopul transportului sfeclei de zahăr necesare producţiei din fabrica de zahăr ce se construieşte la Becicherecu Mare, moşierul conte Endre Csekonics extinde semnificativ calea sa ferată industrială şi a cerut Căilor Ferate de Interes Local Torontal avizul de înfiinţare a unor rampe de încărcare la staţiile de la maierele lulia şi loan.” (Vasúti és közlekedési közlöny, 1912. nr. 66.). Extinderea următoare a „lóré” a fost prevăzută pentru 1912 şi 1913. Printre altele, ar fi dorit achiziţionarea a trei locomotive noi, Marcsa, Erzsi şi lulia (MNL FML XIII. 5. 15. d. 14.). în 1912, Gazeta Oficială a Căilor Ferate Regale Ungare/ Magyar Királyi Államvasutak Hivatalos Lapja a publicat într-unul din numerele sale o descriere a ramificaţiilor căii ferate cu ecartament îngust de pe domeniul Csekonics: ramificaţia de la Pusta Buzitó, ramificaţia până la linia ferată industrială de la Făcânyos, până la ferma de la Cestereg, până la Maierul loan, la Maierul lulia (Magyar Királyi Államvasutak Hivatalos Lapja, 1912. nr. 76.). Nepotul lui Endre Csekonics scrie în memoriile sale despre domeniul de la Jimbolia şi maiere: „între cele două locuri de domiciliu, Csitó şi Rogendorf, pe unul dintre cele mai bogate soluri din Ungaria se întindea un teritoriu agricol exemplar comparativ cu situaţia din acea vreme. Exista aici fabrică de cânepă, de gheaţă, erau mori, lăptării întinse, două herghelii, cale ferată de 50 de km,9 treizeci de garnituri de treierătoare, utilaje de arat cu aburi, reţea de telefonie de 150 km. Agricultura intensivă era deservită de 15 ferme-maiere mai mari şi încă zece mai mici. DOMENIUL... I DAS LANDGUT... | A ZSOMBOLYAI... 115
