Kovách Géza: A Bánság demográfiai és gazdasági fejlődése 1716-1848 - Dél-Alföldi évszázadok 11. (Szeged,1998)

EVOLUTIA DEMOGRAFICÁ A BANATULUI ÍNTRE 1716-1848

Sumele plătite către erariu pentru noile lor domenii nu erau mari în raport cu valoarea lor reală. Astfel de pildă, Csekonics József pentru Jimbolia, Cerna şi alte două puste, pe care ca arendaş le-a folosit anterior timp de douăzeci de ani, a achitat o sumă de 378 376 forinţi. Fraţii Gyrtyánffy negustori armeni din Gheorgheni pentru Giera, Tolvadia şi Bobda au plătit 155 914 forinţi, şi Sigismund Lovász, mai înainte administrator erarial la Aradul Nou şi Chesinţ a dat 261 036 forinţi. Tajnay János pentru Száján a plătit 140 000 forinţi, Vukovics Sebő pentru Berecsău 130 487 forinţi. în restul cazurilor însă sumele erau mult mai mici. Unii dintre noii moşieri, pentru a asigura forţa de muncă în vedere modernizării domeniilor cumpărate au recurs la noi colonizări, întemeiând noi sate, preferând în special pe grădinarii de tutun. Au introdus asolamente, gunoirea sistematică, cultivarea plantelor furajere şi industriale. Au recurs la mecanizarea agriculturii. Astfel încă după 1830 apare batoza, treerul şi alte mecanisme perfecţionate. Dintre cele mai vestite domenii moderne din Banat în lucrare sunt amintite domeniul contelui Fechtig din Bulei, domeniu care mai târziu va ajunge în posesia familiei Mocioni din Foeni, apoi domeniul Lipthay din Lovrin şi Gottlob, cel din Aradul Nou şi Zădăreni al familiei Lovász, domeniul familiei Gerliczy din Deszk, uriaşul domeniu al familiei Sina, domeniul ultramodern al familiei Lázár, din Écska, domeniile baronului Lo Presti din Birda şi Merţişoara, domeniul Gorove din Gătaia, al familiei Duka din Cădar. Erau vestite domeniile moderne ale familiei Karácsonyi din Beodra care cuprindea şi localităţile Banloc, Kanak, Ivanda, Jamul Mare şi Jamul Mic, Partoş. Domeniul din Sânicolaul Mare al familiei Nákó cuprindea şi localităţile Constanţia, Peremia Mare, Cenad, şi era vestit pentru şcoala agricolă fondată în 1803 la Sânicolaul Mare, care a asigurat burse pentru feciorii ţărani, dornici să înveţe. Un alt domeniu model a fost format la Jimbolia de contele Csekonics, care a făcut mari amenejări de desecare şi care era vestit în întreaga ţară pentru creşterea animalelor de rasă. în urma vânzării domeniilor erariale hotarele comunităţilor ţărăneşti au fost îngrădite, contractarea pustelor şi „iiberlandurilor" fiind mult ingreunate. Toate aceste schimbări au provocat şi tensiuni între noii moşieri şi comunităţile ţărăneşti, oglindate în diverse jalbe ţărăneşti. Acest conflict însă nicăeri n-a atins mărimea conflictelor din Ungaria şi Transilvania. în concluziile sale generale autorul face comparaţii cu comitatele din partea de est a Ungariei privind structura populaţiei, intinderea pământurilor urbariale şi zestrea de animale a ţărănimii. Din această statistică reiesă că în Banat s-au format o serie de comune mari, oraşe de câmpie, cu o ţărănime înstărită, alături de care a existat şi un număr mare de ţărani lipsiţi de pământ (jeleri, slugi) precum şi o pătură meşteşugărească, în comitatele Timiş şi Toron tal ţărănimea deţinea mai mult pământ urbarial, decât ţărănimea din Maramureş, Sătmar, Ugocea, Szabolcs, Bihor şi Arad împeună, iar zestrea lor de animale depăşea de mai multe ori totalitatea animalelor de tracţiunea şi a altor animale (vaci, oi, porci) din comitatele amintite. La volum este anexat şi o bibliografie bogată privind istoria Banatului, precum şi un tabel al localităţilor cu denumirea lor maghiară, română şi germană.