Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice
l=cehi, 2=slovaci, 3=maghiari, 4=evrei, 5=románi, 6=germani, 7=ucralnenl, 8=ruşi, 9=bulgari, 10=turci, ll=sîrbi, 12=croaţi, 13=sloveni A = frontieră de stat; B = limite de provincii sau regiuni istorice parte a Croaţiei, aşa cum fusese, în veacurile al IX-lea — al X-lea (fig.2), Bosnia-Herţegovina. Albania a primit Kosovo şi nord-vestul Macedoniei, Bulgaria teritoriile locuite de bulgari şi anexate de Serbia în 1919, ca şi Macedonia, vestul Traciei şi partea istorică a Dobrogei de sud, care îi aparţine şi azi. România, deşi a trebuit să renunţe la jumătatea nordică a Transilvaniei ocupate în 1918, a putut, reparatoriu, să anexeze teritoriul ucrainean Transnistria, cu o suprafaţă similară, dintre Nistru şi Bugul de Sud. Aceste schimbări teritoriale de mari proporţii, ca şi evenimentele politice au pus în mişcare mase de mai multe (2,9) milioane de oameni (Schechtman, J.B., 1946; Kulischer, E.M., 1948; Frumkin, G., 1951) (fig. 4, tabelul 7). Din regiunea carpato-balcanică aflată sub controlul nemijlocit ori mijlocit al Germaniei au fost deportaţi în lagăre de concentrare din 19
