Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice
Germania şi Polonia peste 1 milion de locuitori evrei. Majoritatea au fost deporta din România (520 mii) şi Ungaria (431 mii). în urma refugierii şi a schimbului de populaţii, 202 mii de români au părăsit nordul Transilvaniei şi partea istorică a Dobrogei de sud, 273 mii de sîrbi au trecut de pe teritoriul statelor înconjurătoare în teritoriile locuite în majoritate de sîrbi ale Serbiei, mult redusă teritorial. Din Basarabia ocupată vremelnic în 1940 de ruşi şi ucraineni, iar în 1941 trecută din nou sub administraţie românească, au fugit aproximativ 200 mii de ruşi şi 60 mii de ucraineni. Slovacii, care şi-au proclamat pentru prima dată în istoria lor independenţa în 1939, au expulzat din ţară 140 mii de cehi aflaţi pe teritoriul Slovaciei. Cu începere din 1940, în cadrul politicii de colonizare duse de Germania, a început transferarea de mari proporţii a comunităţilor răzleţe de germani (194 mii de persoane) din sud-estul Europei pe teritoriul de azi al Poloniei. Importantă a fost şi proporţia populaţiei maghiare (142 mii) care a revenit sau a fost colonizată pe teritoriile recăpătate de Ungaria. Proporţii similare a cunoscut şi numărul bulgarilor (122 mii) transferaţi de Bulgaria în Macedonia şi vestul Traciei. Dar migraţii cu adevărat însemnate şi prefaceri esenţiale la nivelul structurii etnice au loc în perioada de după 1944. O parte a evenimentelor migratorii a fost legată tot de schimbările teritoriale: se revine la graniţele de stat din 1938, cu singura deosebire că Uniunea Sovietică primeşte Ucraina Subcarpatică, i se redă Basarabia, ocupată de români în 1918, respectiv 1941, iar Iugoslaviei i s-a permis să anexeze Zadarul, Istria şi împrejurimile acesteia. O masă de aproape 1 milion de germani, care, din cauza războiului, au fost trataţi şi în regiunea carpato-balcanică drept ţapi ispăşitori, au fost nevoiţi să se refugieze o dată cu trupele germane în retragere, respectiv au fost deportaţi în lagăre de muncă forţată din Uniunea Sovietică, precum şi în Germania (Schechtman, J.B., 1962) (fig. 5). Din zonele mărginaşe, pe care Ungaria le-a pierdut din nou în 1944/1945, aproximativ 200 mii de unguri s-au refugiat pe urmele armatei ungare pe teritoriul de azi al Ungariei, dintre maghiarii rămaşi pe loc citeva zeci de mii fiind deportaţi în interiorul Uniunii Sovietice (bunăoară, din Ucraina Subcarpatică, 45 mii), în Cehia (44 mii din Slovacia), respectiv Ungaria (74 mii din Slovacia), iar multe mii au fost ucişi (de exemplu, de către sîrbi, în Backa, 20 mii). Din Basarabia pierdută, aproximativ 200 mii de români s-au refugiat în România, dînd locul coloniştilor ruşi şi ucraineni. Cea mai 20
