Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice
al XlV-lea şi al XV-lea şi pînă la mijlocul veacului al XVI-lea —, aproape întregul spaţiu carpato-balcanic a devenit parte a imperiului otoman (în ordine, Bulgaria, Ţara Românească, Serbia, Moldova, Bosnia, Albania, partea centrală şi de răsărit [Transilvania] a Ungariei). Unele teritorii dependente de imperiul otoman s-au bucurat de o largă autonomie, reuşind uneori, pentru scurte perioade de timp, să-şi recapete chiar independenţa. Dintre acestea, Principatul Transilvaniei a asigurat într-o anumită măsură condnuitatea statală ungară, iar Ţara Românească şi Moldova — pe cea românească. După acest fenomen, în urma migraţiei în proporţie de masă a populaţiei, structura etnică, relativ stabilă, s-a destrămat. înainte de ocupaţia turcească, respectiv în timpul acesteia, a început migraţia populaţiilor de pe teritoriul examinat spre zonele periferice, respectiv, într-o proporţie mai mică, spre zonele de munte, ce ofereau mai multă siguranţă. Proporţiile cele mai mari le-a cunoscut migraţia pluridirecţională a sîrbilor. în general, în urma pierderii unor bătălii mai însemnate purtate împotriva turcilor, în opt valuri mai importante ei s-au refugiat spre nord,. nord-vest, spre partea de sud a Ungariei, precum şi în cea de est şi centrală a regatului medieval al Croaţiei, ocupînd localităţile părăsite de unguri şi croaţi, refugiaţi spre nord (Kocsis, K., 1989). Pustiirile turceşti şi tătăreşti au avut ca rezultat şi amplificarea procesului de stabilire a românilor (vlahilor), care au început să imigreze într-un ritm tot mai accentuat, cu începere din secolul al Xll-lea, în partea de est (Transilvania) a Ungariei devastate. în urma acestui fenomen, proporţia românilor în Transilvania a crescut de la 25% la sfîrşitul veacului al XV-lea la 55,8% în 1761 (Kocsis, K., 1990). în acelaşi timp, cu începere din secolele al XVI-lea — al XVII-lea, în Balcani ia proporţii tot mai importante procesul de colonizare a turcilor pe teritoriile cu valoare strategică, iar în alte părţi islamizarea treptată (cu cele mai bune rezultate în Bulgaria, Albania şi Bosnia) a populaţiei băştinaşe. Pe teritoriul pe care l-a avut în Evul Mediu regatul Ungariei, teritoriu trecut în 1526 în parte sub stăpînire habsburgică, autoritatea turcească a încetat definitiv în 1718, după recucerirea Banatului. Cu începere de la această dată, hotarul otoman s-a stabilizat pentru 160 de ani pe linia Carpaţilor şi a fluviilor Dunărea şi Sava. Această linie — care constituie, din punct de vedere geografic, şi hotarul de sud-est al Europei Centrale —, deşi, în urma imigrării în proporţii de masă spre bazinul carpatic a 13
