Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
V. Epoca feudalismului târziu
zguduiau iar şi iar ordinea statală. în 1767 Maria Tereza a emis un memorabil decret al reglementării urbariale, restrângând între limite bine precizate foloasele şi servitutile iobagilor. S-a stabilit limita minimă şi maximă a sesiei iobăgesti, şi, corespunzător acesteia drepturile funciare ale iobagilor: lotul intravilan, cel arabil şi păşunile. După sesia întreagă iobagul datora săptămânal o zi de robotă cu animalele, sau două zile cu palmele (52 sau 104 zile pe an); în afară de asta feudalului îi mai revenea censul de un florin, apoi nona şi o serie întreagă de “daruri” în natură. (Obligaţiile privind jumătatea sau sfertul de sesie scădeau proporţional.) S-a reglementat şi dreptul de vinărit al iobagului, deasemenea şi folosinţa pădurilor şi păşunilor. Decretul s-a aplicat în câţiva ani, în ciuda opoziţiei nobilimii. Absolutismul luminat încerca modernizarea prin emiterea unei serii întregi de decrete. A fost interzisă tortura şi limitată pedeapsa cu moartea; universitatea a fost scoasă de sub jurisdicţia iezuiţilor, trecută sub controlul direct al statului şi completată cu o facultate de medicină (1779). Pentru reglementarea unitară a învăţământului, devenit în întregime sarcină de stat, a fost emis un decret special (Ratio Educationis, 1777). împăratul Iosif al II-lea (1780-1790) a continuat cu o insistenţă îndârjită politica absolutismului luminat. Nu s-a încoronat rege al Ungariei, pentru a nu fi îngrădit de constituţia nobiliară în realizarea concepţiilor sale: a domnit peste întregul său imperiu în calitate de împărat (“regele cu pălărie“). Nu a convocat niciodată dieta, încercând să-şi realizeze scopul — unitatea şi întărirea imperiului — pe calea decretelor. în timpul domniei sale de un deceniu a emis mai multe mii de decrete. Majoritatea lor corespundea într-adevăr principiilor iluminismului, ceea ce la început i-a creat adepţi şi în rândurile nobilimii şi intelectualităţii din Ungaria. Patenta dată protestanţilor a redeclarat libertatea cultului evanghelic, reformat şi ortodox, a uşurat viaţa a milioane de oameni, îndreptăţindu-i să ocupe funcţii publice şi să-şi construiască biserici. A desfiinţat ordinele călugăreşti care nu desfăşurau activităţi practice (învăţământ, îngrijirea bolnavilor), imensa lor avere fiind preluată de stat. în 1784 69
