Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
V. Epoca feudalismului târziu
suveranului, Viena, în ţară neexistând nici un organ al guvernării centrale. Pe lângă cancelaria regală de la Viena şi camera de la Pozsony (Bratislava) s-a instituit acum şi Consiliul Regal de Locotenentă în frunte cu un rezident, funcţie împlinită deobicei de către palatinul ţării; Consiliul de Locotenenţă, cu excepţia finanţelor, a preluat toate ramurile administraţiei interne, competenţa sa extinzându-se şi asupra Croaţiei. în Transilvania, ridicată în 1765 la rangul de mare principat, funcţionau trei instituţii de guvernământ asemănătoare: Cancelaria Aulică a Transilvaniei de la Viena, Guberniul din ţară şi Tezaurariatul. La nivel suprem, justiţia a fost separată de administraţie. Curtea supremă a ţării era tabula regească, respectiv, ca instanţă de apel, tabula septima (alcătuind împreună Curia Regală). Instanţe intermediare între tribunalele de comitat şi Curia erau cele patru tabule teritoriale. Dieta din 1715 a enunţat instituirea armatei permanente. Efectivul de recruţi trebuia votat de dietă, fiind pe urmă asigurat de comitate din rândurile iobagilor. Serviciul militar era pe viaţă. Pentru întreţinerea armatei dieta a votat o dare fixă, plătită tot de iobăgime. A rămas valabil sistemul scutirii de impozite a nobilimii şi — esenţialmente doar în principiu — cel perimat al insurecţiei nobiliare. Cu ocazia păcii de la Sătmar, precum şi la adoptarea Sancţiunii Pragmatice, suveranii din familia de Habsburg au promis din nou să respecte constituţia nobiliară a ţării. Neţinându-se de cuvânt, au instituit pas cu pas sistemul absolutist, au convocat dieta din ce în ce mai rar, iar în pătrarul de veac dintre 1765 şi 1790, de loc. Nobilimea nu a protestat totuşi, fiind mulţumită că privilegiile ei, stăpânirea sa asupra iobagilor au rămas intacte. Nici noul regulament vamal din 1754 nu a stârnit proteste prea mari: curtea a reuşit să-i neutralizeze pe cei ce îl criticau, opunându-le argumentul că menţinerea scutirii de impozite a nobilimii maghiare impune, în interesul producătorilor din Austria, necesitatea vămuirii produselor măcar la graniţa austriacă. Adevăratul scop al noii legi vamale a fost însă protejarea şi dezvoltarea industriei austriece, Ungariei rezervându-i-se doar rolul producătorului de materii prime. Produsele de bază ale agriculturii 67
